Gălăţeanca a stabilit, în 1998, o premieră naţională, după ce a fost numită, concomitent, antrenor principal la HC Oţelul Galaţi şi la selecţionata de junioare a Românie. Actuala antrenoare de la Oţelul Galaţi are un palmarea impresionat, atât în teren, ca sportivă, cât şi ca profesor, pe bancă.
La 15 ani făcea atletism. Şi-atât. S-a apucat de handbal în condiţii ciudate, de teama.. corigenţei. „Profesoara mi-a spus că mă lasă corijentă dacă nu vin măcar la un antrenament la handbal. Şi aşa am ajuns să fac performanţă”, ne dezvăluie Alexandrina Soare (42 ani), actuala antrenoare a handbalistelor de la Oţelul.
De bun augur!
Handbalul s-a prins de ea. A câştigat trei titluri de campionă naţională la junioare cu echipa CSŞ 1 din Galaţi. La 18 ani juca deja în lotul naţional de tineret, cu care a câştigat în 1987 medalia de aur la Balcaniada de la Ankara (Turcia).
S-a transferat la Oţelul Galaţi, într-o echipă de senioare formată din... junioare. Erau campioane la junioare, iar cinci dintre ele activau şi în Divizia B, întrucât regulamentul Federaţiei permitea acest lucru.
„Când am promovat cu echipa Oţelul în A, în 1987, eram cea mai tânără echipă. Toate jucătoarele aveau 18 ani”, povesteşte sportiva. Un an mai târziu, Oţelul retrograda în B, dar promova imediat, în sezonul următor. De atunci n-a mai retrogradat niciodată.
Alexandrina a făcut parte din echipa Oţelului, care s-a calificat pentru prima oară în Cupa EHF în 1995, însă în acelaşi an se producea prima accidentare care avea să îi pună capăt carierei atât de promiţătoare.
În timpul unui meci la Baia Mare a suferit o ruptură totală de tendon achilian şi a stat un an de zile în recuperare. În 1996 a reînceput să joace handbal, dar ghinionul a făcut ca sportiva să sufere o accidentare similară, însă la celălalt picior.
Citeşte amănunte în săp
