Cind am ajuns prima data la Roma si am vazut jegul omniprezent din oras, am avut o senzatie de usurare - era extrem de limpede ca nu imigrantii din Dacia lui Felix au adus mizeria in capitala Italiei.
Inaintea noastra, marocanii, albanezii, italienii insisi au facut dintr-o mare parte a Romei o hazna de metropola, murdara, haotica, paraginita, cu un trafic insuportabil, cu cersetori de toate originile posibile, cu hoti, cu buticuri si chioscuri in mijlocul drumului. In cel mai bun caz, infractorii nostri au gasit pur si simplu mediul ideal unde sa se simta, vorba aceea, ca acasa.
De la Roma au izbucnit insa primele acuze cu accente xenofobe la adresa romanilor din partea primarului Walter Veltroni, aflat in plina campanie electorala. Cu atit mai justificata este, asadar, furia conationalilor nostri, indignati ca prima piatra este aruncata tocmai de cel care are cel mai putin caderea de a o face.
Veltroni este principalul aspirant la fotoliul de premier, iar politica italiana are in comun cu cea romaneasca lipsa acuta a programelor politice reale. In schimb, in contextul in care coalitia italiana de stinga se afla aproape de colaps, isteria nationalista, antiimigrationista si chiar pe alocuri xenofoba s-a demonstrat o reteta aproape sigura aducatoare de voturi in toata Europa.
Daca in Elvetia dreapta a cistigat 25% din voturi, cu afise electorale cu oi albe care dau afara in suturi o oaie neagra, cum sa nu functioneze aceeasi abordare in Italia?
Ca subiectul este umflat politic nu incape, asadar, nici o indoiala. Veltroni si-a lansat, nu intimplator, candidatura in alegerile pentru sefia partidului pe care tocmai le-a cistigat, la Torino, in nordul Italiei, fief prin excelenta al dreptei.
Infinit mai dezvoltat decit sudul, nordul inseamna Liga Nordului, cu pretentii de autonomie pentru Padania, cu
