În maşină, în drumul de la Braşov spre Poiană, Tamaş vorbeşte despre presă. “Se exagerează rău, eu am simţit asta pe pielea mea. Acum vreo două zile m-a sunat un prieten şi mi-a spus că la nu ştiu ce emisiune e titlu mare că sunt în America, la dezalcoolizare. Eu eram în fotoliu, la Braşov. Înţeleg că poţi să pui un titlu, să vinzi, să exagerezi un pic, dar eu dacă beau o bere, înseamnă că am băut 20. La Tamaş se mai pune un 0 în capăt”. Nu reuşeşte să termine pentru că îi tot sună telefonul. Înainte să răspundă se uită lung la fiecare apel. “Nu am numere în agendă, le ştiu din cap, terminaţiile. Uite, la tine e mai simplu, ai 100 la mijloc”. Încercăm să-i spunem despre ce vrem să discutăm, dar întrerupe brusc reporterul. “Întreabă-mă de ce vrei tu, eu răspund la toate întrebările, dar să nu mă întrebi de copil. Atât”. Peste o oră, la sfârşitul interviului, Gabi a dat şi titlul: “La un pahar de vorbă cu Tamaş”.
Dacă ai fi în locul meu, iar în faţa ta ar fi Gabi Tamaş, care ar fi prima întrebare pe care i-ai pune-o?
Dacă nu m-am plictisit stând atâta timp departe de terenul de joc.
Şi acum răspunde…
La maximum. Perioada de transferuri începe în ianuarie, până atunci ce să fac, stau, mă pregătesc, joc fotbal cu prietenii, iar din ianuarie să vedem ce zice domnul impresar.
I-ai spus domnului impresar ce să caute? Te întreb asta pentru că ultima ta experienţă profesională a fost în România.
Da, una neplăcută, una cum nu vreau să mai am. Vreau să merg la o echipă la care să arăt de ce sunt în stare.
„În România se joacă de parcă am avea un morcov în fund”
Cere e diferenţa între a juca în România sau într-un campionat din străinătate?
De la cer la pământ, nici nu am cuvinte să explic. De ce toţi românii vor să plece să joace în străinătate?
Spune-ne tu! Ai jucat în multe campionate din Europa...
Pri
