PSD le va fi fluturat prin faţă făgăduiala că, în eventualitatea ajungerii la Cotroceni, PSD va forma o alianţă de guvernare cu PNL.

După decembrie 1989, PNL s-a definit pe scena noastră politică drept o formaţiune anti-PSD. O despart de PSD nu numai anticomunismul, vocaţia democratică autentică, dar şi doctrina liberală asumată şi urmărită cu o rară consecvenţă.

Excepţie făcând momentul din 2001, când Valeriu Stoica, în criză după eşecul PNL la scrutinul din 2000, a încercat o alianţă cu PDSR, eşuată prin gestul spectaculos al ruperii Protocolului, până la începutul lui 2007. Timp de 17 ani aşadar, PNL a fost uşor de identificat în spaţiul politic prin refuzul său de a se alia cu PSD. Ca urmare a ruperii Alianţei D.A., operă a lui Traian Băsescu, PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu se aliază cu PSD-ul lui Ion Iliescu. Deşi nescrisă, înţelegerea dintre cele două partide stabilea sprijinirea Guvernului Tăriceanu II în Parlament de PSD, în schimbul unor mari şi grave concesii făcute de PNL politicii de Stânga a PSD. Astfel, făcând concesii majore programului său politic, PNL a mers umăr la umăr cu PSD în suspendarea lui Traian Băsescu, ba chiar şi la scrutinul din 2008. Artizanul acestui concubinaj nefast pentru PNL se numea Dinu Patriciu. Devenit între timp om de afaceri, Dinu Patriciu reuşise să încheie o seamă de negustorii profitabile cu Guvernul PSD Adrian Năstase. Intereselor de afaceri li s-a adăugat în 2007 ura faţă de Traian Băsescu, făcut responsabil pentru arestarea preventivă din 2006. Pariind pe un scor important la parlamentarele din 2008, PSD a încheiat cu PNL o înţelegere de boscheţi potrivit căreia chiar în seara anunţării rezultatelor urma să se anunţe Alianţa PSD-PNL-UDMR pentru formarea unui nou guvern. Alianţa urma să se prezinte la Cotroceni şi să-l pună pe Traian Băsescu în faţa faptului împlinit. Din motive rămase încă