Era pentru al doilea an când plecam, în miez de iulie, în preajma Sfântului Ilie, spre Chiojdu, satul durat pe malurile Bâscei, la poarta munţilor buzoieni, locul de unde poţi porni în nesfârşite explorări spre teritorii încărcate de legendă şi farmec.

Cea de a doua ediţie a festivalului "Drumul Muntelui", organizat de ANTREC România şi găzduit în bătătură la Tata Lice, avea să ne găsească mai pricepuţi şi mai entuziaşti decât anul ce fuse. Mai ales că programul se anunţa mai mult decât încântător: marcaj de trasee şi organizarea unei clase-pilot de "cercetaşi de Chiojdu", şezători, hore, bucate gustoase, degustări de ţuică locală (celebră, de altfel, ţuica de Chiojdu!), o caravană "off road" până la Lacul Vulturilor, zis şi Lacul Fără Fund...

Aşa că n-am zăbovit prea mult dis-de-dimineaţă dinaintea cafelelor aburinde şi a mic dejunului copios, pregătit numai din ingrediente bio locale, ci am urcat în maşinile de teren pentru a trăi o aventură nemaipomenită. Traseul până pe Vârful Mălâia, la cota 1.400 de metri, acolo unde se află lacul cel de poveste, n-a fost lipsit de peripeţii pentru unii dintre participanţii la proiect. Însă, până la urmă, chiar şi popasurile forţate au fost prilej de minunate trăiri, când ne-am pornit în descoperirea frăguţelor de munte ori am zăbovit ceva mai mult pentru a fotografia herghelia de cai semi-sălbatici sau turmele de oi. (Ne-am mulţumit cu ele, în lipsa caprelor negre, despre care aveam să aflăm de la pădurarul Toader Cârdei, un adevărat ermit al locului, că "se arată pe ţancuri numai dimineaţa"). Despre peripeţiile din această călătorie inedită, ca şi despre întâlnirea cu Toader Cârdei şi câinele său, Bobiţă (deja o celebritate pe... Internet, printre pasionaţii de site-uri despre expediţii montane), despre formidabila trecere prin "Poarta Vânturilor", cea numită şi "Poarta Zmeilor" o să mai scriem cu