A fost odata ca niciodata un papusar care, preocupat sa-si minuiasca papusile, s-a trezit peste noapte c-a devenit marioneta. O gluma proasta a directorului acestui teatru care este Istoria - l-a luat din spatele scenei, de unde se concentra sa dea viata papusii, si l-a aruncat pe scena. "Joaca", i-a spus, "fa-ne sa ridem. Sau sa plingem, totuna." Iar Matei Bruno, cel ce se pregatise ani intregi sa devina papusar, a ramas inlemnit. Nu despre asta trebuia sa fie vorba in piesa lui. Nu asta era scenariul. Dar se insela. Intr-o secunda, Istoria, asemenea unui Gepetto pervers, a luat un om din carne si oase si l-a transformat intr-o bucata de lemn. Un Buratino descumpanit, c-o fata timpa, caraghioasa, numai buna pentru ca spectatorii sa se distreze. Sau o parte din spectatori, cei pe care directorul teatrului numit Istoria ii agrea. Cei care nu fluierasera la spectacolele anterioare. Cei care venisera la El si-i spusesera cit de mult le-a placut, ca asa se face, ca vor veni si data viitoare. Iar cind a auzit asta, cind a inceput sa auda din ce in ce mai des asta, directorul teatrului numit Istoria a prins deopotriva ura si curaj. Curaj in fata proectelor viitoare si ura pentru cei ce nu-i agreasera aceste proecte. Ura pentru cei carora le placuse directorul anterior, neispravitul si coruptul ala care, intre timp, a fost dat afara si acum sa zica mersi daca au sa-l reangajeze maturator. Ca sa vada ca el, actualul director, desi e puternic, nu-i un tip hain. Asa ca nici cu Bruno Buratino nu intentioneaza sa fie. Nu. Doar ca papusarului trebuie sa i se dea o lectie. Sa vada si el cum e sa fii o biata papusa de cirpa. Sau o cirpa, pur si simplu. Iar lectia incepe in 1949 si cea mai mare parte a ei se desfasoara intre patru pereti, lipsiti de ferestre. E o lectie lunga si complexa. Dificil de explicat in teorie. Asa ca cel mai bine e sa fie pusa in practica. "Iar exemplele sa