Au fost o sumedenie de concerte cu iz oficial-sarbatoresc in primele luni ale acestui an. Sub diferite pretexte, ba centenarul unui compozitor sau al altuia, ba fel de fel de concerte sub egida unor firme de prestigiu sau a unei fundatii care face rost de fonduri, ba rezidenta unei formatii care umple stagiunea cu programe si sala cu cetateni care nu prea au treaba cu muzica, mobilizarea facindu-se altminteri exemplar. Si tot asa. E rau, e bine? Una peste alta e bine, intra niste bani in bugetul Filarmonicii si niscaiva parale prin buzunarele muzicienilor, stiind bine ca salarizarea propusa si admisa de statul roman nu este dintre cele mai grozave. Am amintit de acest tip de concerte " bine concepute si realizate sub aspect strict muzical " tocmai pentru a ne intreba daca ele pot fi considerate evenimente muzicale reale sau sint doar " si atit " manifestari strict mondene. Unde tinuta de gala si atmosfera festiva creeaza, realmente, o atmosfera sarbatoreasca, dar muzica, in sine, devine ceva secundar, un detaliu adiacent bunei dispozitii si destinderii generale.
Sint citeva observatii parazite pe care le avansam, pentru ca la astfel de concerte " unde majoritatea coplesitoare a spectatorilor sint invitati de onoare sau mai putin simandicosi " lipsesc iubitorii de muzica adevarati. Sigur ca este riscant sa definim clar cine ar fi iubitorii reali ai muzicii si cine sint doar participantii la mondenitati, care vin sa vada si sa fie vazuti, sa socializeze, cum se spune mai nou, cu eventuale VIP-uri nationale sau internationale. In alt sens, este bine ca se intimpla si asa ceva pentru ca, dupa multe decenii de cenusiu si mediocritate a mondenitatilor si bunelor maniere, reinvierea unei vieti sociale intense la un anume standard si cu staif de nivel international mai mult decit necesara. Am intrat iar, sub toate aspectele, in Europa nu doar democratica, ci si
