Aduc în discuţie astăzi o noţiune elitistă: mândria de a fi corect - deşi poate e cam bizar să vorbeşti în România de astăzi, de aşa ceva. Când lucrurile nu merg aşa cum ţi-ai dori în viaţă, încerci să îţi "pui" undeva speranţele. Asta îţi dă energie să poţi merge mai departe.

Speranţele noastre vizavi de o circulaţie civilizată ca-n Germania, pe autostrăzi cât vezi cu ochii - ar trebui să fie "ghidate" şi menajate de actualii guvernanţi. Avem parlamentari şi europarlamentari pentru care vom plăti - în continuare - mult, chiar foarte mult, avem datorii mari la FMI, avem taxe şi impozite de neimaginat, dar... şi autostrăzi promise. Şi atunci unde, în cine ar trebui noi, şoferii şi pietonii - căci din această perspectivă vorbesc - să ne punem speranţele ca să putem merge mai departe?

În Poliţia Rutieră?! În viitorul conduitei noastre rutiere?!

Citeam pe net comentariile dumneavoastră, pentru care vă mulţumesc, şi puneam pe hârtie idei pentru următorul articol... Dar, am realizat în scurt timp, că direcţia în care se ducea tonul articolului meu era ciudată..

Cerem poliţiştilor să dea amenzi mari pentru ca participantţii la trafic să devină mai civilizaţi, dar povestim cu entuziasm cum am reuşit să impresionăm un poliţist folosind un ton plângăcios şi promiţând că nu se mai întâmplă şi cum am rezolvat totul cu un milion - când circulam cu 120km/oră în localitate! Apoi, adăugăm: am avut noroc!

Deci, norocul nostru constă în şansa de a găsi un poliţist "corupt" în caz că atitudinea noastră prea des ilegală - în trafic - va fi trădată cândva!

Bucurii simple de român la volan!

Toleranţa noastră, numai faţă de noi înşine, în trafic este imensă! Ne acceptăm orice, numai să nu ne prindă!

Noroc că mai există şi un alt tip de poliţist!

Acel poliţist care poartă cu mândrie uniforma, care vorbeşte c