Prin jurul nostru circula tot felul de lucruri, printre care si legende. Legenda d-aia-i legenda, ca nu prea i se stie originea, necum gradul de autenticitate. Exista nu doar nenumarate legende, ci si foarte multe tipuri de legende, inclusiv - si poate cele mai nocive - legendele din zona sfaturilor practice. Despre acestea din urma am mai scris aici (de exemplu: daca va curge sange din nas, NU ridicati mana stanga in sus si NU va culcati pe spate!).
Uneori, insa, intamplarea face sa afli cum s-a creat o legenda. Mai ales daca te afli in centrul ei... In cazul descris mai jos este vorba, in acelasi timp, despre cum se creeaza falsa impresie de cultura - care poate starni o admiratie cu atat mai respectuoasa cu cat are la baza o mistificare mai mare. Cu vreo 30 de ani in urma, vorbind cu o persoana categoric mai cultivata decat mine (atunci si acum) despre capacitatea predictiva a scriitorului - mai pe romaneste: cat, cand, cum si cat de des un autor adevarat anticipeaza, fie si partial, realitatea -, omul mi-a relatat o poveste fascinanta. In 1837, Balzac termina versiunea finala a textului numit Capodopera necunoscuta, in care este vorba despre un pictor, Frenhofer, care realizeaza o panza de mari dimensiuni, dominata de fragmente de corpuri umane - sugerand un macel. Atelierul este la Paris, pe strada Des Grandns-Augustin, la numarul 7. Actiunea se petrece in secolul al XVII-lea. In 1937, Pablo Picasso picteaza, la aceeasi adresa, Guernica, un amalgam de trupuri sfartecate...
Am fost atat de naucit de aceasta intamplare incat am trecut cu mare usurinta peste intrebarea elementara daca nu cumva Picasso pur si simplu citise povestirea lui Balzac. Dar am facut mult mai mult decat atat: un lucru pe il care fac deseori, in situatii similare, majoritatea oamenilor: desi nu m-am obosit niciodata sa verific povestea (nici macar dupa ce am avut acces la Inte
