După ce a câştigat războiul, premierul britanic Winston Churchill a pierdut alegerile parlamnentare, fiindcă n-a ştiut să-şi convingă alegătorii că agenda lui de priorităţi era similară cu a locuitorilor din Epping, unde precedenta sa majoritate de 20.000 de voturi s-a redus la 3000. "Am câştigat cursa, dar acum uite că m-au scos de pe pistă", ar fi spus Churchill după ce a pierdut alegerile parlamentare din 1945, deşi în perioada războiului a avut o susţinere serioasă din partea populaţiei.
Englezii au crezut în 1945 că un mare lider care i-a trecut cu bine prin război nu va ştii ce să facă în vreme de pace, iar programul lui Churchill nu i-a convins. Votul uninominal l-a scos atunci din joc, dar l-a readus înapoi la momentul potrivit.
Principalul avantaj al sistemului uninominal este transparenţa: candidatul nu se ascunde în spatele unei liste, care se face la partid pe criterii necunoscute, în funcţie de clanuri sau clienţi, iar oamenii îl pot vedea cum aleargă în cursă, ce instrumente foloseşte, ce program are, cum şi-l poate argumenta şi dacă are sau nu răbdare să bată la fiecare uşă din colegiul său. Marele dezavantaj al acestui sistem este că vor candida cu şanse reale doar cei care au suficienţi bani să-şi poată organiza o campanie electorală coerentă, iar partidele fără strucuturi solide în teriotiru vor fi în dezavantaj. Din acest punct de vedere, în România marele perdant al aplicării uninominalului ar putea fi Partidul Naţional Liberal. Căderea PDL era anunţată încă de anul trecut şi indiferent de sistemul de vot aplicat, democrat-liberalii îşi vor continua prăbuşirea, din ce în ce mai accentuată dacă vor continua să defileze cu aceleaşi figuri uzate, fără cote în sondaje, compromise: Roberta Anastase, Ioan Oltean, Elena Udrea.
Dacă-şi va schimba faţa şi nu va mai alege trenul minat care să-i ducă spre destinaţie, PDL are