Decenii întregi, Uniunea Sovietică şi-a ascuns ororile în spatele Cortinei de Fier. Poate că cea mai gravă dintre ele a fost foametea pe care Iosif Stalin a declanşat-o în Ucraina şi în sudul Rusiei, ca rezultat al programului său forţat de colectivizare rurală. Atunci, între 1932 şi 1933, şi-au pierdut viaţa între 7 şi 10 milioane de oameni.
Terenurile, proprietăţile, animalele şi chiar casele au fost trecute în proprietatea statului, iar agricultorii au devenit angajaţii statului, obligaţi să livreze cote tot mai mari de cereale. Cei care au opus rezistenţă sau au încercat să ascundă produse alimentare au fost deportaţi în lagărele sovietice de muncă din Siberia sau executaţi. Datele recensământului, care ar fi indicat o cifră mare în rata mortalităţii, au fost blocate pentru o jumătate de secol, scrie „Foreign Policy“.
Înainte de destrămarea din 1991 a Uniunii Sovietice, liderii Partidului Comunist din Ucraina au început să investigheze aspecte legate de foamete, în arhivele propriului partid. Ei au găsit o multitudine de documentare înspăimântătoare, iar unele dintre dovezile cele mai şocante au venit de la fotografii cu copii cu corpuri scheletice sau cerşind resturi de mâncare.
Leonid Kravciuk, care ulterior a devenit primul preşedinte al Ucrainei ales democratic, a fost printre primii care au luat în considerare aceste dovezi. El a fost atât de marcat de feţele copiilor ucişi de foamete, că l-a convins pe Vladimir Ivashko, prim-secretarul Partidului Comunist din Ucraina, să aprobe reproducerea a 350 de fotografii într-o carte care a fost pusă la dispoziţia publicului în 1990. Astăzi, foametea este oficial şi universal amintită în întreaga Ucraină ca „Holodomor“, adică „moarte prin înfometare“.
Un dezastru asemănător, dar cu un impact mult mai mare, a zguduit China la sfârşitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960. Ca şi în Ucraina, totu
