Guvernul Ungureanu a intrat cu grația elefantului în restituirea proprietății, o temă fragilă și complicată. A pășit cu stângul propunând limitarea despăgubirilor la 15% din valoarea imobilului, eliminarea restituirii în natură și eșalonarea plăților pe mai mulți ani (10 - 12!). Aceste idei bizare, provenite, culmea, de la cineva care se pretinde de dreapta, au avut darul să scoată din minți surprinzător de multă lume. Situația pare, la prima vedere, fără ieșire, însă guvernul Ungureanu n-a făcut decât să-și tragă singur un glonț în picior.
Mai întâi, s-au oripilat, pe bună dreptate, proprietarii. Adică vii tu, stat, și-mi spui că mai am de luat 15% după ce mi-ai întreținut două decenii iluzia că voi primi înapoi totul, după ce ai participat, statule, la jefuirea fondului de despăgubiri! Cine plătește rate împovărătoare, cine muncește pe brânci din generație în generație să-și ridice o casă îi înțelege perfect. Pentru proprietari, ceea ce le propune azi statul-prădător înseamnă a patra naționalizare, un act frustrant de discriminare și ceva dispreț la finalul unei povești care se încheie prost după 20 de ani.
Apoi, propunerea guvernului, aflată deocamdată în faza de dezbateri publice, i-a enervat pe maghiari, parteneri în coaliția aflată la guvernare. De la ministrul finanțelor, Bogdan Drăgoi, aflăm că româno- catolicii s-ar număra printre marii beneficiari ai despăgubirilor, cam jumătate din sumă. Însă, maghiarii, numărând aproape un milion de româno-catolici, își vor înapoi locașurile de cult și bunurile bisericești furate de comuniști. Asta așteaptă ei, nu bani.
Ajunși în acest punct, apare altă problemă: dacă le dai româno-catolicilor bisericile, sar prelații ortodocși zece metri în sus. Te afurisesc în plină campanie. Alt hectar de voturi pierdut. Dacă nu le dai, fac ungurii scandal, rup coaliția și pun în mișcare un puternic apărat de lobby. Î