Epistola programatica a profesorului Marga privitoare la identitatea si obiectivele ICR este de natura sa te lase cu gura cascata. Te intrebi de unde i-o fi venit ideea de a asterne pe hartie aceste teze ce suna, prin tonul apodictic si amenintator, aproape ca acelea ale lui Nicolae Ceausescu din iulie 1971. Este un text opus, in litera si spirit, directiei lovinesciene din cultura romana. O directie ilustrata deopotriva de E. Lovinescu si de Monica Lovinescu. “Sincronismul” propus de profesorul Marga este antipodic situat celui preconizat de autorul “Istoriei civilizatiei romane moderne” si de autoarea “Eticii neuitarii”.

http://ziuadecj.realitatea.net/editorial/sincronizarea-institutului-cultural-roman–98353.html

Vrea profesorul Marga sa fie un fel de strateg al unei noi revolutii culturale? Nu ne-au ajuns cele de pomina din trecut? De ce sa modifici fundamental ceva care merge bine, s-ar intreba orice om cu scaun la cap. Este ICR o institutie problematica? Daca da, pentru cine si de ce? Cine are interesul de a reveni la un sociologism primitiv, la un ideologism asfixiant care a facut ravagii in viata spirituala din Romania? Vrea dl Marga ca ICR sa devina un fel de Institut Roman pentru Relatiile Culturale cu Strainatatea (IRRCS), o jalnica oficina propagandistica, precum pe vremea lui Gheorghiu-Dej si Ceausescu? Ii este dor de ode, panegirice si osanale?

Primul lucru care te frapeaza este ca dl Marga pare sa nu aiba habar de ceea ce-a facut ICR in acesti ultimi opt ani. Aceasta ignorare (reala ori mimata) este jignitoare pentru eforturile validate pe plan mondial al unei institutii cu performante extraordinare. Este jignitoare pentru sutele de intelectuali romani care au protestat impotriva infamei “Ordonante” a lui Ponta. Declara ritos profesorul Marga: “În fapt, ICR ar trebui să aibă că scop major producerea de noi valori de cultură şi