Nu mai puţin de 8 foarte tineri fotbalişti români evoluează în Italia. Să ne bucurăm cu măsură.

George Puşcaş are 17 ani şi tocmai s-a transferat la Inter Milano. Dacă asta s-ar fi întîmplat în urmă cu vreo 20 de ani, emoţia microbiştilor ar fi pustiit România în cîteva secunde. Un tînăr fotbalist de-ai noştri are şansa de a creşte în mediul curat, performant şi concurenţial al fotbalul occidental. Ma-mă! În Occident, lumea aceea la care visam cu toţii, pămînt al bunăstării şi al perfecţiunii morale. Tărîm rîvnit de moşi şi strămoşi. Care mai întîi i-au aşteptat pe americani pînă li s-au împăienjenit privirile, apoi, cînd au înţeles că yankeii au alte priorităţi, au ales libertatea plecînd care înot pe Dunăre, care ascunşi între osiile vagoanelor de tren internaţionale.

Astăzi, s-au schimbat fundamental lucrurile. După ani şi ani de schimburi nu neapărat reciproc avantajoase cu lumea de dincolo de fosta Cortină de Fier, unde la un moment dat era şef chiar Doamna de Fier, ne-am lămurit că la pomul lăudat al Vestului bogat nu trebuie să te duci cu sacul doldora de aşteptări tu, estic sărac şi curat. Nu, îţi iei frumuşel bocceluţa, munceşti pînă îţi sar capacele, stai într-o garsonieră, mănînci low cost, te îmbraci idem şi strîngi nişte bănuţi ca să te întorci în ţară, unde te aşteaptă rudele hămesite ca pe Moş Crăciun. La fel se petrece în fotbal, minus privaţiunile, plus cîştigul, bănuţii transformîndu-se în ceea în mod curent numim BANI.

Mirajul Occidentului a rămas. La Ei încă se plăteşte mai bine decît la Noi. La Ei, chiar dacă lucrurile nu sînt perfecte sînt departe de imperfecţiunile de la Noi. Există tradiţie, criterii, şcoală adevărată. Asta îşi spune probabil şi George Puşcaş, adolescentul transferat de Inter Milano. Care susţine că experienţele lui Zicu şi Alibec la nerazzurri nu au nimic în comun cu idealurile lui. George spune că vrea să