Cine a a sperat ca regimul Ponta-Antonescu va descoperi, in fine, ceea ce se cheama mintea romanului cea de pe urma s-a inselat teribil. In pofida promisiunilor cinice ale lui Victor Ponta, facute sub presiunea revoltei artistilor si a societatii civile, ca nu se va atinge de ICR, a facut-o cat a putut de nefast si nedemn. Fiecare gest al mega-plagiatorului este unul ignobil. Mentalitatea sa tradeaza persistente si ireductibile caracteristici totalitare. Punctul de plecare in directia anihilarii ICR a fost o “Ordonanta de Urgenta” care va intra in istoria dezonoarei la romani.
Cu exceptia perioadei dominata de cuplul de sinistra amintire Chisinevschi-Rautu, niciodata in istoria acestei tari conflictul dintre politica si cultura nu a fost mai acut, mai tragic si mai costisitor. Ca si dictatorii ideologici ai epocii staliniste, cuplul Ponta-Antonescu actioneaza cu frenezia piromanului. Asemeni predecesorilor comunisti, de la Ana Pauker si Gheorghiu-Dej la Nicolae si Elena Ceausescu, acest tandem isi face un titlu de glorie din a dezeuropeniza Romania.
Mai nou, in ciuda promisiunilor facute de ministrul de finante Florin Georgescu, in ciuda faptului ca Ponta si Antonescu au scapat de acel nemesis al lor care era echipa Patapievici-Mihaies-Tania Radu, nu a fost operata acea rectificare bugetara care sa fi salvat proiectele majore ale ICR, macar pana la sfarsitul anulului acesta. Vor muri astfel actiuni esentiale de promovare a culturii romanesti contemporane, vor fi desfacute contracte, vor fi abandonate parteneriate obtinute cu imense stradanii. Gruparea care conduce acum Romania este fundamental ostila valorilor spiritului, ostila intelectualilor si ostila Occidentului democratic.
Extinctia ICR ca institutie capabila de importante, oneste si eficiente proiecte internationale este acum inevitabila. Nimic, dar absolut nimic, nu facea acest lucru neces