Dacă ar fi să ne gândim numai la faptul că peste 160 de filme au fost realizate după romanele sale - în număr de 175! - Şi ar fi de ajuns pentru a înţelege ce rol uriaş a jucat Edgar Walace în istoria literaturii de suspans.
N-am o imagine completă, necitindu-i în întregime opera, dar probabil că nu toate aceste cărţi sunt nişte capodopere. Până şi bunul Homer mai aţipeşte din când în când. Cu atât mai mult un autor de thriller&mistery, obligat să demonstreze în orice lucrare a sa imaginaţie şi originalitate. E greu să fii mereu inventiv şi sclipitor.
Creând o astfel de succesiune ameţitoare de naraţiuni poliţiste, nu poţi să fii întotdeauna la înălţime. Fără să vrei, se instalează rutina şi oboseala, iar acţiunile personajelor devin previzibile, create după un şablon, deznodământul fiind lesne de anticipat. Parcă ai călca pe propriile tale urme. Aşa ştii perfect drumul, însă străbaţi aceleaşi locuri, ajungând la aceeaşi destinaţie.
MII DE PAGINI. În cazul lui Edgar Wallace, tiparul a fost totuşi unul de succes, cu mare impact la public. Reţeta pe care a descoperit-o i-a asigurat scrierea pe bandă rulantă a mii de pagini. E ca şi cum un programator talentat ar izbuti să transforme calculatorul său într-o maşinărie capabilă să combine rapid cuvintele într-o ordine în care să domnească logica de la început până la sfârşit.
În orice caz, înainte de Georges Simenon, capabil să scrie 60-80 de pagini pe zi, astfel încât a ajuns la aproape două sute de romane, sau Frederic Dard (creatorul lui San-Antonio), care a creat peste trei sute, ca să nu mai vorbim de Gerard de Villiers, ale cărui SAS-uri nici nu mai ştiu la ce număr au ajuns, a mai fost un autor de o prolificitate înspăimântătoare.
OCHI PENTRU OCHI. "Dreptate fără lege" inaugurează o serie de thrillere pe care Edgar Wallace le-a dedicat-o "celor patru justiţiari". Ideea c