Iara noi?!... Cum va spuneam, o promotie doldora de talente. A tunat si ne-a adunat, dar nu cu toba, ca la celebra "scoala de literatura", sau, ca acum, cu gramada, ci cu examen de admitere si cu examen de licenta, dat aproape la toate obiectele pe care le studiasem le-a lungul (si de-a latul) facultatii, ca puteai sa-ti iei cimpii semantici. E vremea sarbatorilor... de toamna. Orasul a fost cucerit - pasnic - de sute de mii de pelerini. Ziceam, altadata, ca Iasii sint o adevarata Mecca a romanilor, referindu-ma nu doar la aceasta procesiune, de proportii impresionante, ci, mai ales, la vocatia cultural-stiintifica a urbei de pe cele sapte coline, spre care aflueaza, de vreun veac jumate, mai toata junimea moldava, si nu numai. Ma revad pe mine insumi, cu taman 50 de ani in urma, impingind (simbolic) usa masiva a Universitatii, ca sa-mi gasesc un loc printre filologi - iubitori de logos, de cuvint, adica. Mai demult si mai incoace, facultatea asta s-a chemat / se cheama de Litere, ceea ce pe mine personal nu ma prea satisface, de Filologieparindu-mi-se mult mai sugestiv si expresiv. O sa-l contrariez astfel pe profesorul Liviu Leonte - poate si pe altii -, absolvent de Literedumnealui si incintat cind, dupa revolutiunea decembrista, s-a revenit la vechea denumire. Dar, in fine, nu asta-i baiul. De fapt, nu-i nici un bai, ci doar asumarea acestui timp, ce mi se parea de neatins, cind am devenit student si, mai ales, 5 ani mai tirziu, la absolvire. O sa-i tulbur si pe Grig Ilisei, pe Iancu Braunstein si pe ceilalti colegi cu vocatie coagulanta, care aveau obiceiul de a suna dulcele corn al reintilnirii de promotie, insa in aceasta toamna n-au mai facut-o. Sau poate ca au incercat, dar - ca intr-o parodie de-a noastra la Mistretul cu colti de argint - „si cornul suna. Insa foarte putin..." E vremea pomenirilor... „Unde sint cei care nu mai sint?" si ma gindesc acum si a