Comuna Moeciu, hanul "La Făniţă", un şofer stă de vorbă cu patronul: - Ei, mai decontez şi eu ceva mai mult, mai fac un drum în plus. Dar tot nu prea-mi convine. Dumitale aici, ca patron, cum îţi merge? Presupun că ai clienţi destui. - Îh, cam puţini şi fiecare mănîncă tot puţin. Intru şi eu în vorbă: - Totuşi, cam cîţi clienţi trec pe aici, în medie, pe zi? - Îh... (se scarpină sub căciulă) n-aş putea să spun. - E secret? - Dar nu poţi face o socoteală. Ce, dumnealui poate să spună exact cîţi kilometri face pe zi? - Nu, că n-am tahometru, nu-mi mai merge nici kilometrajul la bord... - L-ai stricat? Toată lumea rîde. - Vedeţi, fiecare cu socoteala lui, nu poţi şti niciodată prea exact. - Păi, zic eu, dacă fiecare are o socoteală a lui, ar trebui s-o ştie. Că n-o spune şi altora, e altceva. - Dumneata nu vrei nişte mici, schimbă vorba hangiul. - Nu vreau, că nu ştiu din ce-i faci, îi răspund. - Dar nu crezi, domnule, că te intoxic. Dacă mănînci din micii mei mă pomeneşti. Nu e în zonă cineva să-i facă mai bine, uite poate să spună şi domnu' Marin, că trece mereu pe aici. Reţeta mea e intangibilă. - Infailibilă? - Intangibilă vine cum că nu i-o atinge nimeni, rîde şoferul. Nici cîinii. - Să mai pofteşti pe la mine să-ţi dau să mănînci... De ce nu te duci la "Căprioare". Să-ţi dea ciorbă veche. Din burtă, nu de burtă. D-aia cu morcovi. - Hai, nu te supăra, ştiu că micii dumitale sînt cei mai buni. Tocmai aia e şi problema: din ce-i faci? Numai carnea foarte fezandată are aşa un gust bun. Hangiul îi trage o palmă pe spate şoferului care rîde cu noduri de propria-i glumă, arătîndu-şi dinţii rari. Iese afară în ţipetele lui Făniţă: - Ocupă-te mai bine de afacerile tale cu motorină. Vezi că nu merge cu oricîtă apă ai pune. - Ştiu, ştiu, nu-i ca la vin, zice şoferul. Făniţă se întoarce înăuntru şi uitîndu-se la mine uşor jenat îmi spune: - Mai glumim şi noi. Eu mă în