Daca mutilarea legii in Parlament si adaptarea diverselor interese este previzibila, o problema neasteptata apare la orizont: diminuarea considerabila a sustinerii reformiste din partea societatii civile, in buna parte alcatuita din universitari. Sa calculam impreuna: in ultimii doi ani, cite zeci de mii de studenti au produs fabricile de diplome din Romania, citi analfabeti au parasit cursurile, cite sute de mii de copii au terminat scoala acuzind ca nu le foloseste la nimic pe piata muncii sau in viata? Estimati si va ingroziti. Ar fi bine sa va asteptati si la mai multi ani, dupa ce Curtea Constitutionala a decis ca asumarea raspunderii Guvernului pe legea Educatiei nu este constitutionala si ca ea trebuie dezbatuta in Parlament. Realitatea este ca a duce legea in Parlament, cu interesele actuale, cu grupurile de lobby, inseamna sa nu modifici decit formal ansamblul, ca sa te faci ca dezbati. A multumi si interesele de la universitati tip "Spiru Haret", a proteja un business extrem de rentabil, a tolera si nepotismul, a pastra intacte criteriile de evaluare si avansare, a mentine pirghiile politizarii cit incape nu se poate in paralel cu obiectivul de a scoate domeniul din tipare puse la punct in 20 de ani, neadaptate la societate si econonomie. Cum sa faci reforma tocmai cu parlamentarii care au conceput sistemul de invatamint preuniversitar cu obiectivul ca majoritatea elevilor sa devina cotizanti prin taxe in invatamintul superior? De-a lungul anilor ei au desfiintat, treptat, testele nationale, examenele de capacitate, tezele unice, scolile de arte si meserii, examenele de admitere la liceu, iar bacalaureatul devenise un act de prezenta. Rezultatul? Fara nici o calificare reala dupa terminarea liceului, tinerii s-au aruncat in bratele facultatilor, dupa ideea ca diploma aduce si un salariu mai mare. Interesele obscure fac ca acest sistem sa pacaleasca elevii.