Viaţa la TVR este lipsită de griji. Cei 3.000 de angajaţi sunt feriţi de concedieri şi de tăieri de salarii.
Toate dezbaterile din ultimele şase luni despre depolitizarea televiziunii publice s-au dovedit inutile. Traian Băsescu şi-a impus omul în fruntea instituţiei, Alexandru Lăzescu, iar partidele şi-au trimis „marionetele" în Consiliul de Administraţie. Promisiunea premierului Emil Boc (în aprilie 2010) de adoptare a unui „mecanism care să scoată de sub cupola politică serviciile de radio şi televiziune" s-a dovedit a fi o fumigenă. Cu minciunile lui Emil Boc ne-am obişnuit.
La o săptămână după ce omul lui Traian Băsescu şi-a ocupat biroul, preşedintele ţării a călcat în studioul televiziunii (joi seară), pentru a da un interviu. Timp de nouă luni, Băsescu a evitat să se ducă în Calea Dorobanţilor, supărat pe Alexandru Sassu, fostul şef al TVR, pentru că „a pus televiziunea publică la remorca televiziunilor lui Vântu şi Voculescu". A bătut drumurile la B1 TV şi OTV. Acum, vorbind despre inundaţii şi despre TVA, fără să fie deranjat de întrebări incomode, i-a plăcut la TVR.
Alexandru Lăzescu a mai condus televiziunea publică din postura de director executiv, spre finalul guvernării CDR. (A fost şi membru în CA timp de trei ani.) Nu s-a remarcat prin nimic. Ştie că la TVR viaţa este lipsită de griji. Cei 3.000 de angajaţi sunt feriţi de concedieri, de restructurări şi de tăieri de salarii, asta în timp ce presa privată este răvăşită de criza economică.
Interviurile pe care noul preşedinte-director general le-a acordat imediat după validarea sa în Parlament arată că omul s-a trezit într-o dimineaţă cu maşina TVR la poartă, să-l ducă la noul său loc de muncă. Primul interviu l-a dat, unde se putea altfel?, la B1 TV! O umilinţă pentru angajaţii televiziunii publice: noul şef se duce în altă „curte" şi trăncăneşte despre „casa" lor. (M
