EVZ a mers pe urmele sosiei preşedintelui şi a aflat că iubeşte, deopotrivă, votca şi berea. Nu-i plac blondele şi îi spune soţiei Maria, chiar dacă o cheamă Ana. Sursa: Remus Suciu
1 /.
Seară de seară, „Băsescu“ ajunge acasă cu un autobuz al fabricii la care lucrează. Când se dă jos, bătrânii care sporovăiesc pe banca din staţie îl salută zâmbind: „Să trăiţi domnu’ preşedinte!“. „Băsescu“ le răspunde hăhăind. De la staţie până la blocul său din satul muncitoresc în care a ajuns cu 30 de ani în urmă nu sunt mai mult de 100 de metri. În drum îi este pusă o cârciumă, unde poposeşte negreşit pentru a se relaxa în faţa unui pahar de votcă, acompaniat de unul de bere. Şi aici, aceeaşi adresare: „Ce mai face domnu’ Băsescu? Cum a fost ziua de muncă a domnului preşedinte?“. Dacă eşti un străin picat în barul din Gura- Barza (o fostă localitate minerească, situată la 11 kilometri de municipiul Brad, în judeţul Hunedoara), ai toate motivele să crezi că preşedintele Traian Băsescu sa deghizat într-un simplu muncitor. Doar că „preşedintele“ este un simplu electrician care seamănă leit cu Traian Băsescu.
A vrut să fie marinar
Gheorghe Robciuc are 52 de ani. S-a născut în Dărmăneşti (Suceava), iar liceul l-a terminat la Brăila. „După liceu am vrut să dau admitere la Marină, la marina comercială, nu la cea militară. Am trecut de toate probele preliminare, examene medicale, probe fizice şi aşa mai departe. Din 17 pe loc am mai rămas câte şase. Când a venit vremea examenelor teoretice, mi-am zis că nu vreau să devin raţă şi nu m-am mai dus la examene“, povesteşte bărbatul. A venit armata, timp în care a cunoscut-o pe soţia lui, Ana (49 de ani). Amândoi au decis că cel mai bine ar fi să se mute la Gura-Barza, lângă Brad, unde mina de aur mergea pe-atunci din plin. În 1978, el s-a angajat ca electrician la Uzina de Utilaj Minier şi Reparaţii,
