Leo Taxil (pe numele lui adevărat şi lung Marie Joseph Gabriel Antoine Jogand-Pagès se naşte pe 21 martie 1854 în Marsilia şi moare, aproape simetric, pe 31 martie 1907. Pseudonimul „Leo Taxil" este format din cuvintele „Leo", prenumele bunicului său, şi „Taxil", numele unui aliat hindu al lui Alexandru cel Mare.
A fost jurnalist şi scriitor şi a devenit cunoscut prin anticlericalismul său.
La vârsta de cinci ani a fost plasat în cadrul unui seminar iezuit. Dezamăgit, în tinereţe publică o serie de lucrări anticlericale, dar în 1885 se pocăieşte subit, se declară credincios şi se dedică dreptei credinţe. Papa îl primeşte în audienţă şi îi îngăduie să-i sărute pantoful pontifical.
Primit în sânul bisericii (timp de doisprezece ani), scrie articole şi cărţi împotriva Francmasoneriei, împrejurare în care atribuie lucrări satanice misterioasei Diana Vaughan, adepta unui dubios cult păgân. Promite o denunţare publică a personajului şi dezamăgeşte o audienţă numeroasă, formată în mare măsură din clerici. Diabolica Diana Vaughan se dovedeşte a fi doar numele împrumutat de la o umilă angajată.
(Printre altele, inventează un oraş scufundat în lacul Geneva, în căutarea căruia se înghesuie arheologii şi turiştii. Anunţă public invadarea portului Marsilia de rechini pe care autorităţile portuare se grăbesc să-i extermine.)
Denunţă fanatismul şi intoleranţa. Susţine că anii petrecuţi în sânul bisericii nu au fost decât o glumă. Iar în 1897 publică Biblia hazlie în care satirizează ceea ce consideră erori şi credinţe false în Vechiul Testament. Trece printr-un proces pentru insultarea religiei oficiale şi scapă cu bine.
Prefaţa comunistă de la ediţia românească a Bibliei hazlii din 1962, deşi aprobă cartea, precizează totuşi că „faptul că Taxil nu a cunoscut marxismul şi nici cercetările ştiinţifice istorice întreprinse mai târziu cu priv
