Din 9,3 milioane de hectare cultivabile, sistemele de irigaţii acoperă puţin peste un milion de hectare, cu toate că aproape jumătate din suprafaţa ţării are deficit de umiditate naturală la sol.

Datorită calităţilor de fertilitate a solului, avem în România un potenţial agricol echivalent cu asigurarea hranei pentru cel puţin 50 de milioane de consumatori. Cu toate acestea, importăm masiv alimente din cele mai banale şi în fiecare primăvară avem deficite jenante la principalele categorii de legume, cereale, furaje şi produse agricole de bază. Care să fie cauza? Probabil că sunt mai multe, dar principala este că nu ne irigăm terenurile.

Iată ce arată un studiu al Băncii Mondiale pe această temă: „Din cele 14,8 milioane de hectare de teren agricol din România, 9,3 milioane ha reprezintă terenurile arabile. Pe 0,5 milioane de hectare, din cele 2,9 milioane de hectare de teren arabil amenajat pentru irigaţii în perioada 1970-1989, există încă sisteme de irigaţii viabile economic. Pe alte aproximativ 0,6 milioane de hectare sistemele de irigaţii sunt marginal viabile, iar pe 1,8 milioane de hectare sistemele sunt neviabile economic“.

Altfel spus, din nouă milioane de hectare doar un milion mai beneficiază de udarea tehnologizată, faţă de aproape trei milioane irigate înainte de 1989. Puţin peste 10% din terenuri se mai irigă în prezent, faţă de peste 30% în anii din preajma Revoluţiei.

Nici banii europeni nu ne scot la liman

Poate că lipsa de bani şi furturile masive de ţeavă ne-au adus aici, dar iată că am avut şi o mare oportunitate pe care am putea spune că am ratat-o: fondurile europene. În noianul de programe, măsuri şi submăsuri de finanţare există o linie prevăzută exact pentru îmbunătăţirea sistemelor de irigaţii, cuprinsă în Măsura 125.

„Doar 50 de proiecte, în valoare totală de 45,7 milioane de euro, au fost dep