Irascibili, aflaţi în căutarea unor lucruri care să le umple senzaţia de gol din viaţă, mulţi domni de vârstă mijlocie traversează o etapă pe care se încăpăţânează să o nege. Se tem că îmbătrânesc, că nu le mai ajunge timpul să-şi trăiască viaţa, devin anxioşi şi puşi pe fapte mari. Riscă să cadă în ridicol.

„Simt nevoia să schimb ceva la mine!", spune Dan, în vârstă de 42 de ani, pe faţa căruia se citeşte o stare de nemulţumire. N-ar putea să spună ce anume îl deranjează, deşi mărturiseşte că în ultima vreme a tot încercat să-şi dea seama ce-l indispune. „Parcă se întâmplă ceva cu mine", afirmă el. Şi insistă că nu sunt de vină nici canicula, nici aglomeraţia, nici cele patru săptămâni care-l despart de mult aşteptatul concediu de odihnă şi nici recesiunea. Să fie vorba de criza vârstei mijlocii?

„Astea-s basme! Nu trec eu prin astfel de crize", răspunde bărbatul, deranjat vizibil de întrebare. Continuând discuţia într-o notă mai destinsă, Dan ajunge să admită că i-au venit câteva idei care, crede el, ar putea să-l remonteze. Să-şi facă un tatuaj, de pildă. Sau să-şi cumpere câteva inele, bărbăteşti desigur, care să-i schimbe puţin aspectul.

Citiţi şi: Femeile nu-şi doresc bărbaţi-copii

Spre deosebire de Dan, Claudiu, care are aproape 50 de ani, recunoaşte că trece printr-o perioadă „cam ciudată", dar nu e foarte receptiv la ideea de „criză a vârstei mijlocii". „Uneori mă surprind pe mine însumi cu o atitudine de adolescent", spune Claudiu. „Vreau să încerc tot soiul de lucruri noi, încep să mă gândesc să practic sporturi nautice, deşi până acum n-am avut de-a face cu aşa ceva. La urma urmei, o viaţă ai. Trebuie să trăieşti", continuă el.

Fuga de cotidian

S-a săturat de rutina zilnică, vrea altceva de la viaţă. „Nu cred că tot ce zboară se mănâncă. Asta să fie clar! Sunt, totuşi, un om matur", insistă Claudiu, care recunoaş