In timp ce Vasluiul a dat bani la greu pentru jucatori experimentati, la Poli "stranierii" de anul trecut au ajuns pe linie moarta Ca in divizia C nu curge lapte si miere o stie toata lumea, o promovare trebuind sa fie platita din greu, pe linga obisnuita sudoare, cu vinatai sau chiar singe. Normal, in conditiile unor jocuri in care accentul se pune pe latura fizica si pe maturitate, ai nevoie de jucatori cu experienta, care sa exploateze fie si o clipa de neatentie sau un moment de slabiciune a adversarului si care (de ce nu?), sa stie sa foloseasca tertipurile obisnuite in fotbal. Asa cum am vazut si simbata, vasluienii au inteles repede acest lucru, Sportul Municipal aducindu-si in curte, pe linga altii, exact ce avea nevoie: un portar sigur, Kajcsa, un mijlocas "rau" de banda dreapta, foarte ofensiv, Gnandt, un virf masiv, dar mobil, Anghel, toti trei de la Brasov, precum si pe "bunicul" Stefan Matei care chiar daca joaca cel mult in viteza a doua, face "cartile" la mijlocul terenului. Cu toate ca au bagat adinc mina in buzunar (contractele celor amintiti variaza intre cinci si sapte mii de dolari, prima de victorie la meciul cu Poli fiind de 200 de dolari) pentru a-si construi axul echipei, vasluienii au cules imediat roadele, soliditatea actuala a trupei lui Puiu Buburuz fiind evidenta. La vreo 70 de kilometri distanta se afla un club, Poli Unirea ii spune, care nu avea nevoie sa dea bani pentru a trimite in teren fotbalisti care stiu nu numai din ziare ce inseamna divizia A. Din nefericire, un complex de factori, mai mult subiectivi, au facut ca la ora actuala gruparea din Copou sa isi permita luxul de a nu-l recupera pe Matinca, jucator cotat in urma cu putin timp la peste 100 000 $, de a-i ceda pe Cotan (care a si cistigat primul joc pentru Telecom) si pe fostul international de tineret Manole (care a lucrat in divizia A sub bagheta unor antrenori ca Iordane