Căderea URSS avea să ducă la schimbări profunde în această parte a Europei. Pentru prima dată după cel de al doilea război mondial, românii de dincolo de Prut au putut să îşi manifeste liber identitatea şi să ceară Unirea cu România. Era vorba de anularea de fapt a pactului comunisto-nazist încheiat la 23 august 1939.

După cum am văzut în articolul precedent URSS avea să recunoască în cadrul Parlamentului că Pactul de Neagresiune nu este unul valabil din punct de vedere juridic şi astfel orice efect al acestuia trebuie anulat.

Primul care luat act de acest lucru a fost parlamentul Republicii Moldova şi care a cerut, când încă se afla în interiorul URSS, revenirea la România, revenirea la normalitate.

Acest lucru se întâmpla sub conducerea reformatoare a lui Gorbaciov, deci cu voinţa acestuia şi a URSS. Pe atunci ambele state româneşti se aflau în zona de influenţă rusească, astăzi doar unul mai gravitează doar parţial în acea emisferă.

Aviz al comisiei sovietului suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune si a protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord

Comisia sovietului suprem al RSS Moldova, în scopul reabilitării adevărului istoric, ţinând cont de decizia comisiei similare a Congresului al doilea de deputaţi ai poporului din URSS şi de rezultatele muncii desfăşurate în ultimii ani de istoricii şi ziariştii din Republică şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale ale semnării, înfăptuirii şi urmărilor Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret.

Studiind acest tratat şi Protocolul adiţional secret, precum şi consecinţele lor istorice şi juridice pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, comisia a constatat:

@N