Vorbesc cu G. si, ulterior, cu M. Se desprind doua idei centrale din discutii: 1. R. este "un amarat", "un jigarit" si "un chinuit" (parerea lui G.) si 2. R. este "un lenes", "un suficient" si "un lasa-ma sa te las" (parerea lui M.). Prima data, doctorandul bucurestean mi-a trimis un e-mail incarcat de pathos: „St. d-le Codrin Liviu Cutitaru, ma numesc R. si sunt asist. drd. la Universitatea Bucuresti (UB). Va scriu in legatura cu teza mea de dr., aflandu-ma eu in mare impas. Sunt doctorandul d-nei M. (o anglista de prima mana, n.m.) de mai multi ani si tare ma tem ca nu vrea sa-mi mai accepte lucrarea pentru sustinere. Am terminat-o, in sfarsit, si acum ma aflu in disperare de cauza. Dl. G. (si el un anglist remarcabil, n.m.) m-a sfatuit sa ma adresez dvs., de veti binevoi sa ma ascultati. Am scris despre Shakespeare. V-as ruga mult sa-mi dati un nr. de tel. unde sa va pot gasi, de nu va e cu suparare! Cu deosebit respect, asist. drd. R." Am stat, o vreme, mai degraba ezitant in fata monitorului. Ii pretuiesc mult, profesional, atat pe M., cat si pe G., iar omul disperat era totusi cadru didactic la UB si, in plus, shakespearolog. Trebuia sa raspund negresit. Am tastat, asadar, cu hotarare: „Sunati-ma la 07 ..." Apelul veni dupa cateva ore: „Sa traiti, domn' profesor! Asistent doctorand R. va deranjeaza." „Da, buna ziua. Va ascult." „Domn' profesor, sunt in mare necaz. Indrumatoarea nu mai vrea sa-mi primeasca teza. La noi, imi pare rau sa va spun, feminismul e la putere, traim in plin matriarhat ..." „Adica", l-am intrerupt, „vreti sa ziceti ca nu va puteti da doctoratul din cauza... discriminarii de gen?" „Ei, domn' profesor", se poticni intrucatva interlocutorul, „este greu cu femeile intelectuale, nu vreau sa insist, stiti si dumneavoastra... Ce mai, sunt foarte rele, dom'le. Eu, in plus, am si ceva anisori la bord. Ma apropii de pensie si, conform noii legi, du