ROMÂNIA CA O TELENOVELÃ
Ca să ajungi la Ferma nr. 11 nu trebuie să întrebi prea mult. O babă ieşită la poartă, ca să cureţe în drum măruntaiele unei raţe, îţi va arăta pe unde s-o iei.
ROMÂNIA CA O TELENOVELÃ
Moto:"Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea
FERMA NUMÅRUL 11. Ca să ajungi la Ferma nr. 11 nu trebuie să întrebi prea mult. O babă ieşită la poartă, ca să cureţe în drum măruntaiele unei raţe, îţi va arăta pe unde s-o iei. Străbaţi aşadar un drum bolovănos printre case solide, cu streşini de care atârnă ispititoare legături de gutui, urci un pripor lin, mărginit de o râpă care nu sperie pe nimeni, deoarece nu e atât de adâncă încât să adăpostească balaurul, şi ajungi la Ferma nr. 11.
Ce e de fapt respectiva? În primul rând, o casă cu două etaje. Se înţelege că aici sunt birourile. Se înţelege, mai întâi, dacă-ţi pui în mişcare logica. De jur-împrejur sunt grajduri, staule, livezi şi câteva butoaie cu motorină. Oricât de tâmpit ai fi, nu poţi presupune că birourile au fost plasate în butoaiele cu motorină. Se înţelege apoi din înfăţişarea lor. Geamurile au perdele. Uşile au gratii. Scheletul unui difuzor pune la dispoziţie împrejurimilor naturale melodii populare din nordul Moldovei. Zbieretele trompetelor nu impresionează pe nimeni. Nici măcar pe cei câţiva porci trandafirii, care scormonesc sârguincios în straturile de flori pălite. E toamnă, frunzele livezii au îngălbenit şi nici cele ale pădurii nu stau mai bine. Birourile sunt închise. Şefa fermei, inginera Marin, e plecată la F., la un divorţ cu partaj. Singura fiinţă vie (în afara porcilor şi a câinilor) e paznicul Vasile Zare. Iată-l ieşind din coteţul porcilor şi privind spre noi cu mâna streaşină la ochi. E un ins binevoitor. Ne lasă să trecem spre pădure. S-avem însă grijă să tragem zăvorul, să nu iasă porcii. Depa
