Turcia rămîne departe de obiectivul său de aderare la UE, în ciuda începerii negocierilor de aderare, în octombrie, şi a raportului, în mare parte favorabil, făcut de Comisia Europeană, în noiembrie. Probleme politice majore - cum ar fi chestiunea cipriotă, situaţia drepturilor omului în Turcia sau eventuale referendumuri asupra aderării Turciei, în Franţa, Austria sau în altă parte - ar putea întîrzia sau chiar bloca aderarea. Puţini turci îşi dau seama că negocierile de aderare în sine - care ar putea dura chiar şi zece ani - ascund multe capcane.
Comisia a dat un semnal în legătură cu dificultatea negocierilor, cînd a făcut publică evaluarea anuală cu privire la pregătirea Turciei pentru aderare. Turcia îndeplineşte în prezent două dintre cele patru criterii de aderare: se aliniază "suficient" de mult la criteriile politice ale UE şi se califică drept "economie de piaţă funcţională". De asemenea, Comisia consideră că Turcia va îndeplini, în termen mediu, celălalt criteriu economic - capacitatea de a face faţă competiţiei de pe piaţa unică. Dar, cea mai mare parte din cele 150 de pagini ale raportului este dedicată ultimului criteriu de aderare: capacitatea candidatului de a adopta şi de a implementa acquis-ul (legile UE).
Pentru a avea o idee mai bună despre sarcinile ce trebuie îndeplinite, instituţiile europene şi Turcia îşi vor petrece următorii ani puricînd legile turceşti. UE a împărţit cele 80.000 de pagini din acquis în 35 de capitole care se pot folosi pentru negocieri. Unele din aceste capitole vor fi simple, de exemplu cele referitoare la statistică sau la politica industrială. Dar cele mai multe dintre ele vor fi dificile, fie pentru că sînt complexe din punct de vedere tehnic, fie pentru că sînt controversate politic. De exemplu, Turcia va avea nevoie de o grămadă de experţi şi miliarde de euro investite pentru a respecta normele europen