26 septembrie 2006 - iata o data care sigur, pentru noi, va face istorie. In aceasta zi, Comisia Europeana si Parlamentul European au decis, in urma unei analize (in principiu) severe ca România si Bulgaria merita sa intre de la 1 ianuarie 2007 in grupul UE. O data cu noi, Europa celor 25 va deveni Europa celor 27. Ma consider norocos ca, in aceasta zi, am fost in bancile Parlamentului din Strasbourg - unde s-a discutat, pret de 60 de minute (!), aceasta etapa a integrarii noastre. Decizia, in ceea ce ne priveste, a fost anuntata de Emmanuel Barroso si Ollie Rehn. Fiecare a vorbit zece minute. Apoi au intervenit, pret de doua-patru minute fiecare (dupa ceas!) sefii de grupuri politice - care toti (cu exceptia liderului Verzilor, Daniel Cohn-Bendit) au salutat evenimentul. In total, o ora - pentru cele doua tari. E putin 60 de minute? Poate, dar pentru noi, astazi, aceste 60 de minute vin dupa 16 ani in care am trait sub teroarea esecului. Sa recunoastem: noi, românii, ne-am simtit multa vreme (mai ales dupa 1989) ca fiind orfanii Europei. Degeaba vorbeam o limba latina, degeaba ne consideram inruditi cu unele dintre cele mai importante popoare ale Occidentului. Mereu, in ultima vreme, ne-am temut ca va aparea ceva, in ultimul minut, care ne va da peste cap asteptarile. Altfel spus: am avut mereu constiinta faptului ca suntem europeni dar, cu toate acestea, ne-am temut de ceea ce s-ar putea intâmpla pe drumul recunoasterii noastre ca atare. Dupa acest 26 septembrie, inima noastra poate sa se bucure. Mintea noastra, insa, trebuie sa gândeasca deja la ceea ce avem de facut mai departe. Integrarea este inceputul, nu finalul „examenului“ nostru european. Ea este cel mai simplu pas dintr-o cursa care sigur va fi una cu obstacole. O data membri UE, va trebui sa aratam la ce anume suntem buni. Vrem sa fim asistatii Europei sau vrem sa aducem Uniunii o valoare adaugata? Va tr