Conform zicerii: clientul nostru, stăpânul nostru se pare că funcţionează şi INML. Păi, dacă Poliţia plăteşte expertizele, nu trebuie să fie şi poliţiştii mulţumiţi de rezultate? Acum, în timp ce scriu (miercuri, ora 12:00), Costi Velcev e înmormântat. După luni întregi de amânări, aiurea, mama a reuşit să-i adune rămăşiţele de pe unde erau împrăştiate, prin cutii de carton şi frigidere, şi să-i facă rânduielile. De ce l-au ţinut atât?
Singura explicaţie care-mi vine în minte e: ca să treacă timpul şi mamei să nu-i mai ardă de alte experienţe pe rămăşiţele copilului pentru a afla... nimic. Oricum nu mai are încredere în nici o instituţie, în special în INML. E şi firesc după acea concluzie absolut năucitoare: mort posibil în prima noapte din cauza hipotermiei, dată de expertul doctor antropolog fără ca măcar să consulte INMH-ul cu privire la temperatura din acele zile în zona în care s-a pierdut copilul. 14 grade. (Am înţeles că le-a aflat ulterior din Jurnalul Naţional.)
Explicaţia a venit acum, după patru luni de analize: expertul cu multe titluri înşirate pe parafă a scris concluziile raportului său după dictare. I-a suflat un poliţist. Din punctul meu de vedere, expertul respectiv şi-a atins toate limitele care-mi trec acum prin cap şi ar putea liniştit să-şi facă bagajele. Mă mai gândesc că poate cazul n-a ajuns unde trebuie. M-am întrebat încă de când am aflat de marele raport de expertiză medico-legală antropologică: de ce a ajuns cazul la un antropolog, cum să stabilească un antropolog cauza morţii? Din câte ştiu eu, de asta se ocupă anatomo-patologia.
După patru luni, un cuvânt insignifiant şi o dată trecute pe un certificat constator tot de INML dau în cap pompoasei expertize.
Cauza morţii - neprecizată. Data morţii - 16 august. Rămâi cu gura căscată! Nu mai ştii: ori ne consideră pe noi, oamenii de rând care
