O batrana care implineste in vara 105 ani este mandria Dobarceniului. Anita Barzu s-a nascut pe 28 iunie 1904 si a trait cei mai multi ani in acest sat uitat de lume. A supravietuit ambelor razboaie mondiale, foametei, si-a pierdut sotul si unul dintre cei sase copii. Ieri, cand reporterii de la Monitorul de Botosani au vizitat-o, batrana tocmai isi bause cafeaua de dimineata. La aproape 105 ani, ea este inca lucida. Se misca, isi aranjeaza patul cand se trezeste, multumind divinitatii pentru o noua zi, si apoi se plimba prin curte. Viata femeii nu a fost deloc simpla. De tanara a muncit la boierii din familia Sturdza. Si copiii ei au muncit la "ciocoi". "Pentru o zi de munca le dadeau o bucata de mamaliga, o bucata de branza si un castravete murat. Erau obligati sa munceasca pentru ca trebuiau sa plateasca tot felul de biruri, se punea atunci bir si pe fumul care iesea din casa si plateau", isi aminteste Maria Grigoriu, fiica in varsta de 78 de ani. In al Doilea Razboi Mondial sotul a plecat la razboi pentru aproape doi ani si, ca prin minune, a reusit sa se intoarca acasa. Dar nici femeia nu a fost lipsita de experienta razboiului. Aceasta isi aminteste ca satul era plin de transee si soldati nemti, iar cand romanii au intors armele, au venit si rusii. Noaptea astupau toate geamurile sa nu se vada lumina pentru ca treceau avioanele inamice. "Cand trecea pe deasupra casei un avion credeam ca se darama, asa facea un zgomot. Si ne inspaimantam toti, eram cu sufletul cat un purice", a povestit batrana. Dupa ce a scapat de razboi, familia Barzu a trebuit sa faca fata secetei si foametei. "Noi am scapat pentru ca am avut provizii o putina de branza si faceam mamaliga din faina de orz amestecata cu faina de porumb. Mai faceam ulei la presa si malaiul ala il rontaiam. Asa am trecut de foamete. Imi amintesc ca un om din sat la noi a murit dupa ce a scapat la grau. A mancat