Oferta de titluri shakespeariene din repertoriul Teatrului “Regina Maria” din Oradea s-a mai împlinit de puţină vreme cu unul. E vorba despre spectacolul cu piesa „A douăsprezecea noapte”, montat de foarte tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu. O piesă scrisă în jurul anului 1600, “nou refugiu în comedie al lui Shakespeare”, după cum nota Haig Acterian.

După părerea aceluiaşi exeget în această piesă „câteva din temele unor comedii anterioare sunt reluate în forme mai precise şi îmbinate într-o singură acţiune”.

Siguranţa meşteşugarului îmbracă întâmplările mai vechi într-o broderie de amănunte noi, izbutind o „capodoperă”. Capodopera aceasta are, după cum bine se ştie, mai multe titluri, iar respectiva bogăţie e departe de a reprezenta un capriciu. Piesa se mai cheamă Noaptea Regilor (titlul acesta a fost preferat de Andrei Şerban pentru spectacolul montat la începutul anilor ’90 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti).

Se numeşte şi Noaptea de la spartul târgului (unul dintre titlurile pentru care a optat Silviu Purcărete, atunci când a înscenat piesa în anul 2004, la Teatrul Naţional din Craiova). Un titlu a cărui semnificaţie este foarte apropiată de cel devenit cel mai popular căci “noaptea de la spartul târgului” e, conform unei socoteli simple, a douăsprezecea după cea a Crăciunului.

Noaptea în care te desparţi, cu oarecare melancolie, poate chiar cu puţină tristeţe de ospeţe şi de sărbătoare şi te întorci în cotidian.

E noaptea de Bobotează, noaptea ce marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă. Noaptea în care te desparţi, cu oarecare melancolie, poate chiar cu puţină tristeţe de ospeţe şi de sărbătoare şi te întorci în cotidian. Noaptea care ar trebui să fie şi cea mai veselă, mai plină de peripeţii, de umor şi de bună dispoziţie, tocmai fiindcă, pentru moment, e ultima. Înseamnă punctul culminant al carnavalului. De altminte