Prin alegerea unui moment de adunare populară pentru a-şi anunţa candidatura, Traian Băsescu şi-a dezvăluit principala ipostază de campanie: domnia sa e candidatul poporului, şi nu al unui partid.

Din anunţul lui Traian Băsescu la Sânnicolaul Mare că va candida, televiziunile de ştiri au făcut un eveniment de spectaculozitatea unui Breaking News. Au urmat, cum e şi firesc, reacţiile contracandidaţilor săi deja anunţaţi şi ale altor lideri politici. Teoretic, ştirea nu merita atâta impact mediatic. Analiştilor lucizi le era limpede că Traian Băsescu va candida pentru un al doilea mandat. O spuneau numeroase semne venite dinspre preşedinte: de la popasurile pe la adunările populare până la discursul din Parlament. Amânarea anunţului şi chiar şovăielile au ţinut de o strategie electorală bine pusă la punct. Echipa de campanie a lui Traian Băsescu a ales-o din mai multe motive:

1) Pentru ca preşedintele să-şi poată juca rolul de conducător preocupat de furtuna economică prin care trece ţara, în timp ce adversarii săi se pierd în hârjoneli electorale. Un anunţ făcut cu mai mult timp în urmă ar fi redus din efectul ţintit electoral al unor gesturi, cum a fost, de pildă, discursul din Parlament. În absenţa anunţului, gesturile asumate ca preşedinte au avut un impact deosebit, dar mai ales credibilitatea care se conferă, de regulă, acţiunilor ce nu trec drept electorale.

2) Tensiunea creată de întrebarea: va candida sau nu Traian Băsescu?, l-a ţinut pe candidatul presupus, dar neanunţat încă, în prim-planul media.

3) Nu în ultimul rând, comedia şovăielilor a ţinut cont şi de strategia coaliţiei politico-mediatice vizând descurajarea lui Traian Băsescu.

La un dialog de pe Antena 3, i-am atras atenţia unuia dintre liderii Alianţei PSD-PC - Dan Voiculescu - că teza domniei sale despre posibilitatea ca Traian Băsescu s