Era evenimentul lunii călătoria la Sighet de Sfîntă Mărie acum 40 sau 30 de ani. Stăteam toate vacanţele la bunici, la confluenţa Marei cu Iza. Aceştia aveau casă nou făcută, împodobită cu flori, o mică grădiniţă de legume şi bineînţeles o livadă. Nu erai considerat om gospodar în sat, dacă nu aveai măcar cîţiva pruni, meri sau peri pe lîngă casă. Bunicii nu au ţinut animale, doar pui şi cîteva găini de ouă. Totul era dimensionat pentru confortul nepoţilor, adică eu şi cu frate-meu, care veneam vara pe 15 iunie şi plecam de acolo pe 14 septembrie. Vacanţele de iarnă şi primăvară tot acolo le petreceam, dar cea de vară era cea mai lungă şi mai bogată în evenimente. Unul dintre acestea era Adormirea Maicii Domnului.

Satul bunicilor este la numai şase kilometri de Sighetul Marmaţiei şi are, se pare, o istorie mai lungă decît însuşi oraşul. S-au găsit urmele unei aşezări a avarilor pe dealurile învecinate, de pe vremea cînd perimetrul satului de astăzi era o imensă întindere de apă provocată de unirea rîurilor Mara şi Iza. Ulterior, apele şi-au făcut făgaş spre Tisa, iar oamenii s-au aşezat pe terenul aluvionar fertil al celor două rîuri. Uliţa bătrînă este, cum îi arată şi numele, cea mai bătrînă stradă a satului, acolo unde, oricît de mari ar veni apele primăvara, nu se inundă terenurile. Acolo era şi locul primei biserici, adusă cu boii de la Berbeşti, satul următor pe drumul spre Gutîi şi Baia Mare. Biserica era greco-catolică pentru că, după ocuparea Maramureşului, greco-catolicismul era obligatoriu.

Amplasamentul a fost schimbat pentru că nu mai era loc nici pentru cimitirul de lîngă, nici pentru numărul tot mai mare de locuitori veniţi la slujbe sau sărbători. Trebuie spus că satul, pînă după Al Doilea Război Mondial, era 100% greco-catolic. Biserica adusă din satul vecin, cu sprijinul material şi financiar al unui om mai bogat, a reve