"Ioan Becali nu şi-a depăşit condiţia din urmă cu peste 20 de ani, când îşi făcea veacul prin faţa Cinematografului Patria, cumpărând bilete la filme şi vânzându- le apoi la suprapreţ."

În mod normal, pe măsura înaintării în vârstă, Ioan Becali ar fi trebuit să înregistreze un progres mental. Să se schimbe în mod benefic, aşa cum copiii se transformă în adulţi şi conştientizează că, de la 18 ani, sunt responsabili pentru viaţa lor, că trebuie să aibă o preocupare serioasă, că nu mai pot primi la nesfârşit bani de la părinţi, că, dincolo de democraţie, sunt nevoiţi să se ghideze după anumite reguli.

Din păcate, deşi am ajuns în alt secol, Becali nu şi-a depăşit condiţia din urmă cu peste 20 de ani, când îşi făcea veacul prin faţa Cinematografului Patria, cumpărând bilete la filme şi vânzându-le apoi la suprapreţ. La fel ca şi atunci, şi acum şi-a dat în vileag „calităţile“ de bişniţar, de escroc, de analfabet. Şi-a modificat doar ţinuta. Dintr-un Dinu Păturică sărăntoc, a devenit brusc un filfizon la costum, care încearcă zadarnic să-şi ascundă duhoarea caracterului cu parfumuri scumpe.

Şi mai e ceva: cum impostorii sunt băgaţi în seamă în România, Becali a compărut imediat după Revoluţie drept un om cu ştaif, invitat pe la toate televiziunile. Dobândind cultul personalităţii, Ioan cel Groaznic a început să înjure pe toată lumea şi să se creadă vătaf prin emisiuni. În 2005, l-a jignit pe Grigore Cartianu, actualul redactor-şef de la „Adevărul“, pe atunci redactor-şef adjunct la „Evenimentul zilei“. În urmă cu două zile, a vorbit pe un ton vulgar, de mahala, chiar în direct, cu Emanuel Terzian, la Sport.ro. Mai mult, Becali l-a scuipat pe moderator şi a aruncat în el cu microfonul pe care l-a desprins din piept.

Ce sfaturi mai poţi să-i dai unui om care n-a reuşit să-şi învingă instinctele primitive? Să-l civilizezi p