După o discuţie cu preşedintele Traian Băsescu şi o nouă întrevedere cu premierul Emil Boc, Ioan Botiş a acceptat să-şi prezinte demisia din fruntea Ministerului Muncii, invocând „motive de onoare". Imediat s-a pus în mişcare maşinăria politică şi s-a întocmit o listă cu posibili înlocuitori. Numai că aproape toate variantele implică unele probleme.

De pildă, fostul social-democrat Marian Sârbu se numără printre favoriţi din perspectiva experienţei avute la şefia Ministerului Muncii şi a relaţiei cu sindicatele. În plus, Sârbu se poate lăuda cu susţinerea preşedintelui Traian Băsescu. Acesta declara în decembrie 2009 că şi l-ar dori ministrul al Muncii.

Sârbu are însă dezavantajul apartenenţei la UNPR. Dezavantaj pentru că, pe de o parte, există voci în PDL care spun că portofoliul Muncii trebuie să rămână la PDL, iar pe de altă parte, numirea lui ar implica un vot în Parlament. Variantă pe care o refuză categoric premierul Emil Boc: „Portofoliile politice au fost repartizate în coaliţie şi orice modificare ar presupune o trecere prin Parlament, lucru pe care în acest moment nu îl avem în vedere". Faţă de momentul decembrie 2009, când în Guvernul Boc a intrat ca independent Gabriel Oprea, diferenţa este acum că, între timp, a fost înfiinţată cu acte în regulă Uniunea Naţională pentru Progresul României, al cărei preşedinte este Marian Sârbu.

În favoarea rămânerii portofoliului Muncii la PDL s-au pronunţat răspicat, deja, Vasile Blaga şi Gheorghe Flutur, dar părerea este împărtăşită de mulţi democrat-liberali.

Tot din perspectiva experienţei, recomandat pentru şefia Ministerului Muncii ar fi Gheorghe Barbu. Fostul ministru al Muncii din perioada decembrie 2004 - aprilie 2007 este în prezent în secretar general al Camerei Deputaţilor, post suficient de convenabil pentru a nu fi părăsit prea uşor. În plus, el ar avea dezavantajul că aparţine g