Auzul este unul din simturile care ne tin in contact cu lumea inconjuratoare, inca din viata intrauterina. La bebelusi, auzul este esential pentru invatarea limbii materne, dar si la stimularea creierului. Oamenii se bazeaza pe el pentru a putea comunica, pentru a se feri de pericole, pentru a interactiona. Deficientele auditive conduc la limitari si disfunctionalitati in dezvoltarea limbajului, influenteaza negativ asimilarea de informatii din mediu si au impact asupra organizarii memoriei si capacitatii de adaptare.

Deficienta de auz este o problema extrem de complexa, atat din punct de vedere medical, cat si psihologic si social. Scaderea capacitatii auditive atrage dupa sine dificultati de acceptare, identitate si imagine de sine.

Cauzele care duc la scaderea capacitatii auditive sunt diverse, de la boli ereditare la expunerea indelungata intr-un mediu poluat fonic, folosirea unor antibiotice care agreseaza nervul auditiv, traume sonore, otoscleroza, scufudarile la adancimi mai mari de sase metri, inaintarea in varsta.

Cum recunoastem semnele unui auz deficitar

Diagnosticul hipoacuziei se bazeaza pe un examen al urechii, completat de o serie de explorari ale functiei auditive, pentru a evalua gradul pierderii auzului. Pentru adulti, diminuarea capacitatii auditive este un fenomen usor de identificat. Este necesar un consult de specialitate daca:

observati ca nu intelegeti ceea ce vi se comunica, sau rugati frecvent interlocutorul sa repete unele cuvinte;aveti dificultati in intelegerea unor conversatii, in anumite circumstante (de exemplu, dupa o sedinta rugati colegii sa va repete anumite fragmente de discutie, pe care nu le-ati inteles);vi se pare ca din ce in ce mai multe persoane cu care interactionati nu vorbesc clar sau vorbesc incet;simtiti frecvent nevoia de a da mai tare sonorul la radio sau televizor;ave