Se mărită Gioconda. E nuntă în cartier. Sau balamuc după caz şi invitaţi. Pentru bieţii vecini care nu au altă vină decât aceea că după 20 de ani nu au fugit încă din România. Pentru nuntaşi este o altă poveste. Sunt prea preocupaţi să se distreze sau să arate lumii că se distrează pentru a mai ţine cont de bun-simţ, civilizaţie sau orice lege morală a convieţuirii. După cum spunea Marin Preda, prin unul din personajele sale: "Fiţi fericiţi, mă, că vă ia mama dracului altfel".
E drept că pe mireasa noastră nu o cheamă Gioconda, ca în cântecul lui Ştefan Bănică senior. Nu aduce nici pe departe cu vreo frumuseţe exotică. Sau locală. O cheamă Mioara, iar prima impresie pe care ţi-o lasă, după ce ai văzut-o o dată, este că la botez naşul i-a confundat numele cu o altă rumegătoare pe patru picioare.
Asta nu împiedică dreptul la fericire al cuiva, dar ajunsă pe la 27 de ani, instituţia matrimonială i-a cam dat cu tifla ori de câte ori a prins ocazia. Diverşii pretendenţi, pe care gura lumii spune că i-a avut, s-au limitat doar la pupat, pupat plus mâna pe picior etc. etc., ştiţi reclama aceea. Asta până acum. Acum Mioara se mărită, e nuntă mare în cartier. Nu de alta, dar să nu se răzgândească sufletul ei pereche. Şi să încerce nenorocitul să sară pârleazul prin altă parte.
DESPRE INVITAŢI ŞI ALTE CHESTII FAINE
Dacă este nuntă... atunci circ să fie. Pentru toţi nefericiţii care stau în "frumoasele" blocuri muncitoreşti de pe Şoseaua Olteniţei, undeva prin cartierul Berceni. Pe invitaţii la nuntă veniţi să o "salte" pe mireasă de acasă îi puteai clasifica după hainele purtate. În cei 25-30 de metri pătraţi ai locului s-au adunat la grămadă o "menajerie" bizară de inşi în blugi uzaţi de atâta purtat, rochii pline de poleială, tricouri strâmte pe burtă şi minijupe în culori stridente. Ca bonus, doi acordeonişti graşi şi cu ochelar
