Daniel Cristea-Enache: „Aş vrea să revenim asupra momentului în care aţi semnat, alături de alţi 17 tineri scriitori, o scrisoare de protest împotriva regimului Ceauşescu. Vă mai amintiţi detaliile acelui gest? Le puteţi evoca?”
Magda Cârneci: De fapt, socotindu-i acum mai atent, îmi revin în minte numai 16 tineri scriitori. Îmi amintesc cu unele goluri contextul dificil şi tensionat al anului 1989, în care se simţea în aer că ceva trebuia să se întîmple, să se schimbe, să explodeze, mai ales în a doua parte a anului, deşi semne premonitorii apăruseră încă din primăvară. Viaţa devenise prea grea, controlul politic prea apăsător, iar atmosfera generală era aproape irespirabilă în România acelui an, finalmente mirabil. Blocajul social a provocat în cele din urmă o conştientizare acută şi nevoia de a reacţiona. Ca tineri scriitori, ne întîlneam pe la unii şi alţii acasă ca să dezbatem şi să punem ţara la cale, ascultam Radio Europa Liberă împreună, ne împrumutam reciproc cărţi de ştiinţe politice din Occident, sau fotocopii abia lizibile, executate pe sub mînă şi circulate ilicit. Între altele, îmi amintesc acum că mă întîlneam cu Stelian Tănase la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, unde el mi-a indicat cîteva titluri utile şi subversive... Şi tot el a fost cel care a avut, în toamna lui 1989, ideea unei scrisori de protest a tinerilor scriitori, care să vină după scrisoarea deschisă a celor 6 activişti importanţi ai PCR şi după scrisoarea deschisă a 7 intelectuali români, ambele din luna martie, ca şi după articole şi pamflete publicate în Occident peste vară de cîţiva scriitori şi disidenţi români. Ne indignaseră atunci măsurile poliţieneşti luate împotriva lui Mircea Dinescu, arestat la domiciliu, şi cele, ceva mai uşoare, împotriva lui Andrei Pleşu, Dan Deşliu, Ana Blandiana, Gabriel Andreescu, Dan Petrescu, Liviu Antonesei şi alţii. Îmi amintesc
