Preşedintele a fost împins în colţul tablei de şah şi s-ar putea să piardă: nu fiindcă adversarii săi sunt mai buni, ci fiindcă a devenit ezitant şi temător.

Preşedintele Traian Băsescu pare constrâns mai degrabă să se apere decât să caute soluţii pentru ieşirea din criza economică. Adversităţile politice pe care le-a alimentat în cei peste cinci ani de când se află la putere îl pun astăzi în imposibilitatea de a găsi o soluţie viabilă pentru această perioadă dificilă prin care trece România. Legăturile cu liberalii nu au putut fi reluate după alegerile prezidenţiale, nu doar din cauza vanităţilor din PNL, ci şi din cauza adversităţilor prezidenţiale. Cele două părţi nici măcar nu au negociat, ca şi cum la mijloc nu ar fi vorba despre ţară, ci despre o relaţie de amor în care trădările nu pot fi iertate.

Preşedintele Traian Băsescu este constrâns să se apere, fiindcă nu doar PSD şi PNL şi-au propus să scape de el, ci şi unii dintre baronii PDL, pe spezele cărora a câştigat un nou mandat şi care se simt jigniţi de nerecunoştinţa sa. Pe tabla de şah a puterii, preşedintele Traian Băsescu este aproape de colţul unde regele se înclină şi cedează, fiindcă, indiferent ce face, pierde. Pierde pentru că în acest al doilea mandat nu şi-a propus reconcilierea. Pierde pentru că în acest al doilea mandat nu a început să pună în practică marile mize naţionale. Pierde pentru că pariază în continuare pe discordie: în propriul partid şi în propriul guvern. Pierde pentru că a abandonat rolul marelui jucător şi s-a abonat la cel al personajului mediocru, care nu-şi mai calculează mutările, care se ia la harţă cu precupeţele, care preferă jumătăţile de măsură, care face greşeli de tactică. Pierde pentru că ştie să se raporteze doar la prezentul continuu.

Traian Băsescu ar putea pierde partida, chiar dacă guvernul său rămâne pe poziţii până la alegerile generale din