Gellu Dorian: Sunteţi născut la Timişoara. Se zvonea prin tinereţile mele, cînd bîntuiam lumea literară, mult supravegheată din toate părţile, că Dorin Tudoran ar fi nepotul lui Geo Bogza. Si asta însemna mult pentru imaginea unui tînăr poet. Ce este adevărat din această legendă uitată?

Dorin Tudoran: Nu este decât o legendă, întreţinută mai târziu (aşa cum indică documente aflate în cele 10.000 de pagini recuperate din dosarul meu) chiar de Securitate spre a consolida ideea că Geo Bogza şi eu ne manipulam reciproc în activităţi anti-comuniste, anti-Ceauşescu. Aş fi fost fiul lui Radu Tudoran (pe numele său adevărat Nicolae Bogza), fratele lui Geo Bogza.

În realitate, de Radu Tudoran, unul din marii domni ai literaturii române, m-a legat o prietenie foarte onorantă pentru mine. Am mai povestit cândva un episod de neuitat. Eram în perioada cea mai neagră a izolării mele, când, într-o zi, sună cineva la uşă. Întreb „Cine este?" Mi se răspunde „Tata". Cum tatăl meu murise de câţiva ani, mi s-a părut o glumă sinistră. Am deschis. Era Radu Tudoran. Una din marile lui plăceri era mersul pe jos. A venit pe jos de la apartamentul său de lângă Cişmigiu până la mine, în Bulevardul Păcii, foarte aproape de unde începe autostrada Bucureşti-Piteşti. N-a stat mult - cât să bea un pahar cu apă. Vorbea puţin. Mi-a spus doar atât: „Ştii cât de mult am discutat despre povestea asta... Am venit să-ţi spun doar atât: aş fi fost extrem de mândru să fi fost băiatul meu". M-a îmbrăţişat şi a luat-o pe jos, înapoi, spre Cişmigiu.

Pe Geo Bogza l-am cunoscut mult mai târziu, când, după un cuvânt pe care l-am rostit la o Adunare Generală a Scriitorilor din Bucureşti, mi-a trimis o scrisoare extraordinară. Ne vedeam rar, vorbeam puţin, vorbeam la telefon, corespondam. Când atitudinile mele s-au radicalizat din cale afară, m-a întrebat „Cum stai cu pan