Este clasa politică românească dominată de oportunişti guralivi și rapace, a căror singură calificare este apetitul și obrăznicia, așa cum sunt ei prezentați în presă? Sunt experții împiedicați să își exprime părerea în arena publică? Reprezintă politica românească triumful răului moral asupra valorii intelectuale?

Articol din dosarul "Rezervoarele de idei din România", din ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie). Detalii ilustrate: Sumarul, Nota editorului. Părerea noastră este că clasa politică din România e nu mai puțin ”expertă” decât ar fi putut-o educa societatea română. Politicieni-experți există în România, chiar dacă nivelul de pregătire al unora dintre ei ar putea fi contestat. Hibele politicii românești sunt însă instituționale și culturale, nu personale. Mai precis, dacă politica românească schiopătă, de vină sunt imperfecta separare a puterilor în stat, sistemul fals-uninominal electoral și organizarea internă a partidelor ce impun anumite jocuri de putere în parlament, nu calificarea parlamentarilor. Aceste vicii structurale limitează exercitarea competențelor, atâtea câte sunt, în politica românescă. Problema nu este morala sau inteligența persoanelor, ci calitatea a culturii politice și a structurilor.

Logica de partid

O privire, chiar și trecătoare, peste CV-urile senatorilor ne arată că avem o distribuție largă de profesii și experiențe intelectual-profesionale în Senat și că mulți senatori se ocupă de lucruri pentru care au o pregătire cel puțin decentă. O problemă mai delicată este, însă, folosirea judicioasă a abilităților lor. Ani la rând, anecdotica analizei politice, aşa cum era ea concepută în paginile publicaţiilor sau în jurnalele televiziunilor, a reţinut multe cazuri de parlamentari aflaţi în comisii nepotrivite. Observăm, de pildă, că Sorina Plăcintă (PDL), un inginer textilist, a fost plasată la comisia