Desi, teoretic, judecarea in stare de arest preventiv a inculpatilor ar trebui sa fie o masura exceptionala, in realitate cei mai multi dintre cei acuzati de savirsirea unor infractiuni grave isi asteapta sentinta in penitenciar. Codul de procedura penala prevede ca masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sint indeplinite, simultan, urmatoarele conditii: sint probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savirsit o fapta penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita este inchisoarea iar din conduita inculpatului rezulta ca acesta este un pericol pentru societate (este recidivist, a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage urmaririi penale, fapta este de o gravitate sporita etc.). De cele mai multe ori, magistratii cad repede de acord asupra faptului ca au motive intemeiate pentru a dispune arestarea. Astfel se face ca, adesea, pina sa se termine procesul, inculpatii apuca sa efectueze o buna parte din pedeapsa inca inainte de a fi condamnati. Arestarea preventiva - o masura lasata la aprecierea judecatorului In perioada urmaririi penale, masura arestarii preventive a inculpatului se dispune numai de catre procurorul care ancheteaza cazul si numai pentru o perioada de cel mult 30 de zile. Prelungirea acestei perioade se poate face numai de catre magistrat. "Au existat situatii in care instanta, avind in vedere buna comportare a inculpatului in cursul procesului sau situatia sa familiala, nu a mai acordat prelungirea arestarii si l-a judecat pe inculpat in libertate. De cele mai multe ori insa, punerea in libertate a celui acuzat nu este recomandata, deoarece exista pericolul ca acesta sa se sustraga de la judecata, sa distruga unele dovezi sau sa influenteze martorii. Sint situatii in care inculpatii asteapta luni si chiar ani in Penitenciar pina cind judecatorii dau o solutie in cazul lor. Una dintre cauzele pentru care