Sunt evocate în continuare, în mod aproape obsesiv, la noi acasă dar si în Elvetia, personalitătile pianistilor Clara Haskil si Dinu Lipatti, cea a etnomuzicologului Constantin Brăiloiu, pentru a marca locul muzicienilor români în peisajul artistic al tării cantoanelor în deceniile de mijloc ale secolului. În plus, nu se uită faptul că George Enescu însusi, cu aproximativ cinci decenii în urmă, a animat activitatea juriilor unuia dintre cele mai vechi si mai prestigioase competitii muzicale europene, anume Concursul International de Interpretare de la Geneva. De la o perioadă la alta, de-a lungul anilor din ultimele două secole, peisajul patriarhal helvet, verdele întremător al pădurilor, măretia spectaculoasă a muntilor, claritatea lacurilor ce reflectă albul strălucitor al zăpezilor, au oferit refugiu multor spirite turmentate ale bătrânului continent european. Liszt si Wagner în secolul trecut, în deceniile din urmă multi muzicieni originari inclusiv din România, au preferat si preferă anonimatul traiului cotidian rezervându-si pentru exterior agitatia ce întretine tumultul marilor centre muzicale internationale. A făcut si face senzatie în continuare, în lumea discografică, recenta editie în variantă CD a imprimărilor de tinerete datorate Clarei Haskil; ingenuitatea adresării, transparenta tonului, meticulozitatea suplu întretinută a jocului pianistic, fac farmecul acestor nepretuite momente de muzică printre care regăsesti mari opus-uri schumanniene sau Concertul în sol major de Beethoven. Pe de altă parte, Radu Lupu este unicul constant în marile săli de concerte ale Elvetiei, la Geneva, la Victoria Hall, la Metropole, în compania Orchestrei de Cameră din Lausanne, în programele recitalurilor camerale ale operei geneveze, la Grand Théâtre, alături de celebra mezzo-soprană Marjana Lipovsek; dar să nu uităm, cu sens de aleasă omagiere adusă or