Documentar de exceptie scris de un profesor român în America Ovidiu Hurduzeu

Ca si când distrugerea Apusenilor prin „proiectul Rosia Montanã nu ar fi fost de ajuns, asasinii economici, interni si externi, ai României au mai tras câteva gloante în trupul muribund al tãrii noastre – ca sã fie siguri cã victima chiar nu mai miscã. De data aceasta arma folositã este fracturarea hidraulicã. Dacã în cazul Rosia Montanã au actionat neglijent, nu le-a pãsat sã facã pierdutã arma crimei si sã steargã amprentele, în afacerea gazelor de sist se lucreazã profesionist, cu pistolari deghizati în negustori de iluzii din Vestul Sãlbatic. Prin propagandã si tactici psihologice, demne de o veritabilã actiune de psy-ops, crima comisã a fost transformatã în opusul ei: o operatiune de salvare a României din ghearele petro-imperialismului rusesc.

Au fost reactivate mai întâi mituri si reflexe conditionate menite sã influenteze emotiile si comportamentele populatiei (potential) insurgente. Existã termeni si sintagme care provoacã o reactie colectivã previzibilã. În cazul gazelor de sist, sintagma „independenta fatã de gazul rusesc” declanseazã un reflex conditionat de respingere a „dusmanului de la est”. Odatã reactivat acest reflex în mentalul românesc, orice enormitate debitatã în legãturã cu „independenta fatã de gazul rusesc” va fi acceptatã neconditionat de cãtre publicul larg. Un titlu ca „Miza gazelor de sist: Rusii vor avea pierderi uriase dacã România devine independentã energetic” (ziare.com) nu urmãreste sã ofere o informatie realã, ci sã stârneascã o reactie emotionalã. Nu numai cã ne vom cîstiga independenta fatã de gazul rusesc, dar vom produce dusmanului si „pierderi uriase”. Termenii nu au nimic din rigoarea datelor economice, trimit însã subliminal la istoria rezistentei noastre în fata asupritorului bolsevic. Cât pierde Gazprom în eventualitatea unei independent