Pe 29 ianuarie, studentul a fost dat dispărut, iar pe 29 martie a împlinut vârsta de 20 de ani. După două luni în care au străbătut judeţul în lung şi-n lat, părinţii lui Marius Popescu le cer cu disperare poliţiştilor să-l dea pe fiul lor în urmărire internaţională.

Au sperat în fiecare zi ca fiul lor să le treacă din nou pragul casei şi nu au încetat nicio clipă să creadă că Marius este în viaţă. Familia Popescu trăieşte o adevărată dramă, petrecându-şi zilele şi nopţile căutându-l pe cel care, până în urmă cu două luni, le spunea «mamă» şi «tată». Marius Popescu a dispărut fulgerător în seara zilei de 29 ianuarie a acestui an, iar de atunci nimeni nu a mai auzit nimic de el. Îngrozit de gândul că ar fi putut recurge la sinucidere, tatăl lui Marius, sprijinit permanent de pompierii gorjeni, l-a căutat pe mezinul familiei chiar şi în apele reci ale Jiului.

„Nu am primit nicio veste. Vreau să fie dat în urmărire internaţională şi le cer din nou sprijinul poliţiştilor. Încă sper că mai este în viaţă. Pe 29 martie a făcut 20 de ani şi pot să spun că a fost cea mai nefericită zi din viaţa mea, neavându-l pe copilul meu lângă mine. Nu mai e zi de Paşte pentru noi, e durere. Numai tată de copil să nu fii. Dacă citeşte mesajul meu, îl rog şi îl chem acasă. Îl aşteptăm cu drag”, spune, cu ochii în lacrimi, tatăl lui Marius. După ce au străbătut judeţul în lung şi-n lat, părinţii studentului dispărut au cerut din nou sprijinul pompierilor, care şi-au anunţat toţi colegii din ţară pentru continuarea căutărilor în mânăstiri.

„Preoţii spun că e în viaţă. Am fost pe la Lainici şi pe la toate mănăstirile din judeţ, dar nu l-am găsit. Zilele acestea va fi căutat în toate bisericile şi mănăstirile din ţară. Poliţiştii ne-au întrebat dacă era vagabond sau dacă avea anturaje, dar nici nu se pune problema. El nici la suc nu se ducea cu colegi