Multă vreme am fost convins că Emil Bobu reprezintă culema ridicolului în politica ultimilor ani. Prin slugărnicia sa faţă de cuplul prezidenţuial al "Epocii de Aur" ca şi prin aroganţa cu care trata talpa ţării. De câţiva ani, mi-am schimbat părerea. Un alt nume - Emil Bob - i-a luat locul. Scriu şi spun"un alt nume" fiindcă "o altă personalitate" nu pot să spun!
Pentru mai tinerele generaţii, numele acesta, Emil Bobu, nu spune multe lucruri. Din păcate, celălalt nume, Emil Boc, spune multe lucruri. Şi , vai!, numai lucruri unu şi unu!.
Emil Bobu a intrat în istorie drept una dintre cele mai jalnice întruchipări ale slugărniciei sa greţoasă faţă de "Cel mai iubit" şi, bineânţeles, faţă de "Mult stimata". A rămas de pomină isprava individului, de pe urma căreia i s-a şi tras cariera. Se spune, că, pe când era (doar) mai marele judeţului Suceava, acest Statu Palmă Barbă Cot, pe linie locală de partid şi de stat, a fost dibuit, la miez de noapte, dând târcoale prin curtea vilei în care era cazat cuplul prezidenţial. Mirat, ca tot omul, de isprava piticaniei, "Tovarăşul" l-a întrebat: "Ce cauţi aici, Bobule, la ora asta?" Tremurând din tote încheieturile, aşa după cum bine îi şade slugii la ziua lefii, omuşorul a raportat: "Să trăiţi, tovarăşe secretar general, veghez personal ca nu cumva să nu vă turbure nimeni odihna!"
Aşa a început fulminanta ascensiune a celui pe care, multă vreme, l-am crezut a fi foarte aproape de cele mai înalte culmi ale ridicolului şi ale penibilului în politichia românească. Se pare că e loc de mai mult!. Dovadă. Emil Boc!
De data asta, personajul nu provine din rândurile eroicului detaşament al clasei muncitoare. Unii afirmă ba că ar fi fost şi ceva activist ASC pe la Cluj, ba chiar că ar fi semnat articole de "vibrantă adeziune". Dar numai în gazetele judeţene. Aşadar, o tânără
