perioada 1992-august 2006. Sume derizorii, justificate doar de perioada de început, în care economia nu prezenta foarte multă încredere în ochii investitorilor, dar şi de întârzierea perioada 1992-august 2006. Sume derizorii, justificate doar de perioada de început, în care economia nu prezenta foarte multă încredere în ochii investitorilor, dar şi de întârzierea demarării acestui proces care a determinat coborârea ştachetei, în caz contrar existând riscul să nu mai fie vândut nimic.

"Întregul proces de privatizare a avut o atitudine de grabă, fără a se pune în prim-plan interesul nostru şi, implicit, calitatea investitorului. Totuşi, în ultima vreme se poate vorbi de reforme structurale mai calitative, care au crescut credibilitatea ţării noastre", spune Mihai Tănăsescu, fost ministru de finanţe.

Potrivit datelor furnizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în perioada ianuarie 1992 - august 2006, privatizarea a 9.856 de societăţi mari, mijlocii şi mici a adus în trezoreria statului infima sumă de 2,06 miliarde de euro. Cu mult sub valoarea încasată numai din trecerea în proprietate privată a Băncii Comerciale Române, de 3,7 miliarde de euro. Rezultă că, în medie, valoarea unei întreprinderi se cifrează la circa 210.000 de euro. "Vânzarea societăţilor s-a făcut, de cele mai multe ori, la preţuri derizorii. şi asta pentru că investitorul cumpăra o perspectivă de viitor care nu era deloc prea grozavă în acele vremuri, dar şi o capacitate de a produce profit", ne-a declarat fostul ministru al finanţelor publice, Ionuţ Popescu. În opinia sa, o comparaţie cu BCR ne aduce de fapt într-o altă lume, perspectivele fiind cu totul altele. "Vorbim, practic, de două lumi diferite. Cu siguranţă că au existat şi şmecherii la vânzarea pachetelor majoritare de acţiuni, însă nu toate s-au vândut pe nimic. În fapt, preţul final este cel pe care îl soli