○ Adriana Babeţi, Ultimul sufleu la Paris. 69 de reţete culinare, Cuvînt înainte de Silviu Lupescu, Editura Polirom, 2006.
Ospăţul Babettei e filmul cu schepsis al lui Gabriel Axel din 1987 (oscarizat în 1988 drept cel mai bun film străin) care la noi e ştiut mai mult din scris decît din văzut. Adriana Babeţi (în Suplimentul de cultură) şi Sanda Niţescu (în Dilema veche) au scris despre ideea de-a face din "redeşteptarea gustului" o miză de-a dreptul filozofică. În savuroasa sa rubrică din Suplimentul... ieşean, adunată acum în volum, Adriana Babeţi lasă acest film, antologic în multe privinţe, să facă şi sinteza. Dacă punctul de plecare fusese cea mai veche carte de bucate, Ars coquinaria a lui Apicius, care a împrumutat şi titlul rubricii, filmul lui Axel încheie partea aplicată a încercării gastronomiceşti în care scriitoarea pune laolaltă nu doar poveşti, oameni, întîmplări fabuloase, povestite cu talentul (şi nonşalanţa) unei prozatoare de mare clasă, ci şi convingerea (în final molipsitoare) că arta culinară nu este cu nimic mai prejos faţă de celelalte arte. "Cursul scurt", cum îşi numeşte Adriana Babeţi itinerarul local şi global prin bucătăriile (literare) ale lumii, este o minunată călătorie în care protagonista este însoţită de personajele gurmande ale literaturii şi vieţii - de la Ulise la coana Lucsiţa a lui Caragiale, de la Pantagruel la des Esseintes, de la Eugeniu de Savoia, eliberatorul Timişoarei, la maestrul cofetar Rosenauer -, de personaje reale (cîţiva heteronimi?) sau prieteni scriitori aflaţi te miri unde.
La fel ca Babette Hersand, eroina (la propriu) a filmului pomenit, Adriana Babeţi organizează, cu umor, ironie şi mare poftă, un ospăţ internautic între Timişoara, Iaşi şi "Bucale", alături de un dialog savuros cu o bibliotecă însufleţită de bunătăţile, mirodeniile şi combinaţiile evocate. Descendentă (livrescă) a contelui